Dudu Velicu a dezvoltat relații importante, de-a lungul perioadei de instaurare a comunismului în România, cu personaje importante, implicate în ceea ce putem numi negocierea poziţiei şi statutului Bisericii Ortodoxe în cadrul noii configuraţii social-politice a societăţii româneşti.
Aceste relații dau însemnărilor lui Velicu un caracter unic şi fac ca ele să reprezinte o sursă documentară de prim rang:
Vineri, 4 aprilie 1947
Patriarhul se află într-un foarte mare impas, cauzat de situaţia create profesorului I. D. Ştefănescu, situaţie care-l vizează şi pe el, dacă nu chiar pe el, afirmă paladinii lui.
Ca atare, pentru a închide această problemă, el face toate demersurile pe lângă cine crede că-i poate fi de folos.
Astfel, a trimis Anei Pauker o scrisoare, semnată proprio manu, în care, după ce îi elogiază activitatea, personalitatea şi rolul pe care-l joacă în statul român, arată eforturile pe care le-a făcut el pentru Guvern (binecuvântând Parlamentul democrat, mergând la Moscova), pentru ca acum, drept răsplată, să fie părăsit de toţi, fără putinţa de a-l apăra pe profesorul I. D. Ştefănescu împotriva atacurilor al căror obiect este.
O roagă deci să-l ajute în acest sens.
Ana Pauker a menţionat pe scrisoare că nu este de competenţa ei şi a trimis-o Preşedinţiei Consiliului de Miniştri.
Preotul Banu, de la Biserica Spirea Nouă din Capitală este acela căruia prof. I. D. Ştefănescu i-a cerut suma de optzeci milioane lei pentru ca să fie numit slujitor la sus-numita biserică, de unde urma să fie mutat.
Truşcă, comisar în Prefectura Poliţiei Capitalei, [a spus] că lui Gheorghe Tătărescu, [vice]preşedintele Consiliului de Miniştri, i s-a făcut, de către Siguranţă, o descindere.
I s-au răscolit toate lucrurile, în căutare de documente compromiţătoare.
Truşcă afirmă că a fost şi el de faţă, apoi a venit la Patriarhul Nicodim (foto) şi l-a făcut atent, atât pe el, dar mai ales pe profesorul I. D. Ştefănescu, să nu aibă ceva compromiţător în Palat.
Se constată că doamna profesor I. D. Ştefănescu frecventează zilnic slujbele ce se fac în Catedrala patriarhală, unde se roagă şi aprinde lumânări.
Obiceiul nu este vechi, ci de câteva zile, de când soţul ei a fost obiectul unei interpelări în Camera Deputaţilor.
Rugăciunea de circumstanţă confirmă unele ştiri.
Monseigneur-ul Vladimir Ghica i-a atras atenţiunea arhidiaconului Tuţă M. Nica să nu meargă la conferinţele religioase de la Ateneul Român, organizate chiar de el sub egida AGRU-lui (Asociaţia Generală a Românilor Uniţi), deoarece ele sunt considerate ca manifestări reacţionare, iar cei ce le frecventează sunt filaţi de Siguranţă.
Sâmbătă, 5 aprilie 1947
Ieri a avut loc, la Tribunalul Ilfov, judecarea unui proces între Patriarhie şi eforia Kretzulescu din Capitală.
În timpul dezbaterilor, prof. univ. Hanibal Teodorescu, apărătorul eforiei, a afirmat, în plină şedinţă, că „Patriarhul Nicodim este un bandit şi un escroc”, deoarece a încălcat drepturile eforiei, păgubind-o pe aceasta cu câteva milioane lei, cu mulţi ani în urmă.
Sursa AICI
