Atacul aerian al lui Clinton asupra Irakului, motiv pentru distragerea atenției de la punerea sub acuzare împotriva sa?
Decizia lui Clinton nu s-a bucurat de sprijinul unor membri importanți ai Congresului, care l-au acuzat pe Clinton că se folosește de atacurile aeriene pentru a distrage atenția de la procedura de punere sub acuzare în curs împotriva sa. Cu doar o zi înainte, Camera Reprezentanților emisese un raport în care îl acuza pe Clinton de comiterea de „crime și delicte grave” legate de scandalul Monica Lewinsky, în care Clinton a avut – și apoi a mințit în legătură cu – o legătură sexuală cu o stagiară în Biroul Oval.
La momentul atacurilor aeriene, Irakul se opunea accesului neîngrădit al inspectorilor ONU la presupusele sale operațiuni de construire de arme de distrugere în masă. Temându-se de beligeranța liderului irakian Saddam Hussein și de înclinația acestuia de a folosi aceste arme împotriva propriului popor, ONU a trimis inspectori de arme în 1997. După ce a refuzat în mod repetat accesul inspectorilor la anumite situri, Clinton a recurs la lovituri aeriene pentru a-l obliga pe Hussein să coopereze.
Moment „suspect și superficial”
Mulți din Congres au fost de acord cu liderul majorității republicane, Trent Lott, că momentul loviturilor aeriene a fost „suspect” și „superficial”. În opinia lor, atacurile aeriene au fost doar o manevră pentru a distrage atenția publicului de la procedura de punere sub acuzare și, în cele din urmă, s-ar fi dovedit inutile pentru a-l convinge pe Hussein să se conformeze cererilor ONU. Lott și apropiații săi considerau că bombardarea susținută a Irakului și răsturnarea directă a lui Hussein erau singura cale de a pune capăt programului de înarmare al Irakului. Clinton, într-o alocuțiune publică televizată în acea zi, a dat la o parte criticile, spunând că președintele irakian a greșit dacă a crezut că „…dezbaterea serioasă [privind punerea sub acuzare] îi va distrage pe americani sau va slăbi hotărârea noastră de a-l înfrunta”. El a subliniat că decizia sa de a lansa atacuri aeriene a fost critică pentru interesele vitale ale Americii și pentru securitatea lumii.
În cele din urmă, atenția publicului american și a presei a rămas fixată asupra lui Clinton și a bătăliei sale pentru a-și salva președinția. Atât atacurile aeriene, cât și amenințarea cu punerea sub acuzare s-au dovedit a fi în zadar. Clinton a fost achitat de Senat în februarie 1999, iar atacurile aeriene asupra Irakului nu au reușit să-l intimideze pe Hussein pentru a permite inspectorilor de armament accesul deplin la instalațiile de armament din Irak. Refuzul continuu al lui Hussein de a permite accesul deplin al inspectorilor ONU l-a determinat în cele din urmă pe următorul președinte, George W. Bush, să ordone invazia Irakului în 2003, condusă de SUA.
