Asasinarea prim-ministrului israelian Yitzhak Rabin
Prim-ministrul în vârstă de 73 de ani se îndrepta spre mașina sa când a fost împușcat în braț și în spate de Yigal Amir, un student la drept evreu în vârstă de 27 de ani care avea legături cu grupul evreiesc de extremă dreapta Eyal. Poliția israeliană l-a arestat pe Amir la locul împușcăturii, iar acesta a mărturisit ulterior asasinatul, explicând în timpul procesului că l-a ucis pe Yitzhak Rabin pentru că premierul dorea „să le dea țara noastră arabilor”.
Născut la Ierusalim, Rabin a fost unul dintre liderii războiului arabo-israelian din 1948 și a fost șeful de stat major al forțelor armate israeliene în timpul Războiului de Șase Zile din 1967. După ce a fost ambasador al Israelului în Statele Unite, Rabin a intrat în Partidul Laburist și a devenit prim-ministru în 1974. În calitate de prim-ministru, a condus negocierile care au dus la încetarea focului cu Siria în 1974 și la acordul de dezangajare militară dintre Israel și Egipt în 1975. În 1977, Rabin a demisionat din funcția de prim-ministru în urma unui scandal legat de deținerea de către acesta a unor conturi bancare în Statele Unite, încălcând astfel legislația israeliană. Între 1984 și 1990, a fost ministru al apărării al țării sale.
În 1992, Rabin a condus Partidul Laburist la victoria în alegeri și a devenit din nou prim-ministru al Israelului. În 1993, a semnat Declarația de principii istorică israeliano-palestiniană cu liderul palestinian Yasser Arafat, iar în 1994 a încheiat un acord oficial de pace cu palestinienii. În octombrie 1994, Rabin și Arafat au împărțit Premiul Nobel pentru Pace, împreună cu ministrul israelian de externe Shimon Peres. Un an mai târziu, Rabin a fost asasinat. Peres i-a succedat în funcția de prim-ministru.
