Uniunea Armenilor din România a fost înfiinţată, iniţial, în 1919, pentru a ajuta armenii ce îşi căutau un refugiu în România, după Genocidul din 1915.
Primul preşedinte a fost Grigore Trancu-Iaşi, urmat de Armenag Manissalian, care şi-a dedicat o mare parte a activităţii sale ajutorării celor peste 10.000 de armeni refugiaţi, pentru ca aceştia să obţină cetăţenia română.
Organizaţia s-a dizolvat după instaurarea comunismului.
Exodul
Armenii s-au așezat în Transilvania, după cronicarii unguri, între anii 972 și 975, dobândind importante privilegii de la regele Ungariei.
Însă exodul cel mare a început în 1239, când armenii au părăsit capitala Ani. Anioții s-au stabilit mai întâi în Crimeea, de unde au plecat înaintea ocupației turcești.
Din Crimeea au trecut în Polonia, dar, din cauza persecuțiilor religioase, o parte dintre ei s-au refugiat în Moldova.
De aici au plecat în Transilvania unde au fost primiți de principele Apaffy.
Armenopolis
Aici au întemeiat orașul Armenopolis, denumirea românească Gherla provenind de la castelul Martinuzzi, transformat în pușcărie.
Piatra de temelie a fost pusă încă la 1700 din inițiativa episcopului Axente Vărzărian, de fel din Botoșani, planul urbei fiind realizate de arhitectul armean Alexa, chemat de la Roma.
Armenii au înjghebat de la început o administrație proprie, compusă din 12 bătrâni. Președintele avea titlul de birău (comandant).
Prin decret special dat de Carol al VI-lea al Austriei (1711), Gherla a fost declarat oraș liber împărătesc. Se administra după legile locale, scrise în limba armeană.
Armenii, dar mai ales armencele, trecuți din Moldova în Transilvani, au păstrat timp îndelungat urmele limbii române în dialectul lor. Armencele vorbeau bine româna.
Limba română
O dovadă este un episod descris în analele orașului Gherla. În 1715, după moartea episcopului Vărzărian, delegații laici și ecleziastici ai armenilor din Transilvania n-au putut să se înțeleagă pentru alegerea succesorului.
Împărăteasa Maria Tereza a fost nevoită să-l numească pe Minas Torosian. Aceasta a dus la apariția unui curent de opoziție, în frunte cu Teodoros Hinghianos, care voia să-și pună fratele pe tronul episcopal.
Acuzele aduse lui Torosian au făcut ca doi canonici ai Papei din Alba Iulia să meargă să ancheteze. Vrând să țină adunare în biserica lui Solomon, doamnele armence, care credeau că cei doi clerici veniseră să-i oblige pe armeni să treacă la catolicism, au protestat strigând: „Nu ni trebuie saecula saeculorum”, împiedicând intrarea în biserică.
Anchetatorii n-au putut intra în biserică și au plecat fără niciun rezultat.
Armencele au vorbit românește pentru că anchetatorii nu știau armenește, iar ele nu înțelegeau ungurește.
O legendă armenească spune că în Gherla se află Buricul Pământului, sub icoana dedicată Sfântului Grigore Luminătorul, apostolul armenilor, care este amplasată în catedrală.
Legenda datează din perioada în care armenii au migrat din Moldova în Transilvania.
În anul 1804, catedrala armeano-catolică din Armenopolisul de odinioară era cel mai înalt lăcaș de cult armenesc de pe planetă.
Sursa. Nicolae Iorga, Cuvinte românești în dialectul armenilor din Transilvania, 1927
