Armele din Ucraina nu inundă piețele negre din Europa, dar asta s-ar putea schimba
Potrivit unei analize Insider, Kremlinul, în mod previzibil, alimentează teama că armele folosite împotriva forței sale invadatoare ar putea sfârși prin a fi vândute celui care oferă cel mai mult și, în cele din urmă, ar putea ajunge în mâinile criminalilor sau ale extremiștilor.
„O parte considerabilă din aceste arme au intrat deja, sau vor intra în curând, pe piața neagră”, a declarat luna aceasta reporterilor Maria Zakharova, purtător de cuvânt al Ministerului rus de Externe.
Presa pro-rusă a difuzat afirmații similare cu privire la o deturnare în masă a armelor destinate frontului, unii citând un raport retractat al CBS care includea o sursă care susținea că doar 30% din armele trimise Ucrainei au ajuns pe câmpul de luptă; un site web cu tentă conspiraționistă, care ar fi citat ucraineni anonimi, a susținut că „armele sunt furate” într-o asemenea măsură încât Ucraina, începând cu luna august, „pierduse deja războiul” din cauza deturnării de pe piața neagră.
Puterea invadatoare a trimis ea însăși un număr uluitor de arme în Ucraina, livrându-le ani de zile reprezentanților locali din Donbas și, mai recent, recruților care le-au abandonat cu promptitudine, transportoare blindate pentru trupe, obuziere, lansatoare de rachete și toate celelalte, pe măsură ce victoria sigură a Rusiei a început să semene mult mai mult cu o mlaștină.
Vestea bună este că, potrivit autorităților și experților în controlul armelor care au vorbit cu Insider, temerile că armele occidentale avansate către Ucraina ar alimenta comerțul ilicit cu arme nu s-au confirmat, armele destinate armatei fiind de fapt folosite pentru a respinge forțele rusești.
„Au existat o mulțime de dezinformări”, a declarat într-un interviu Elias Yousif, analist de cercetare la Stimson Center, un think tank cu sediul la Washington care se concentrează pe probleme de securitate internațională.
În iulie, Yousif a scris un articol în care îndemna autoritățile americane și ucrainene să elaboreze un plan pentru stocarea armelor la sfârșitul conflictului. Până în prezent, a spus el, „nu cred că am văzut de fapt vreo deturnare reală, în special în afara țării”.
Cel mai important factor este faptul că Ucraina este blocată într-o bătălie existențială care a unit o țară uneori fracturată. Multe dintre armele de luptă destinate liniilor de front sunt destul de identificabile, iar deturnarea lor ar fi un act de trădare pentru un ucrainean.
„Atât timp cât va exista cererea intensă, de pe linia frontului, pentru arme de calibru mic”, a remarcat Yousif, „cred că va fi o atracție destul de puternică pentru ca aceste arme să rămână pe câmpul de luptă”. Acestea fiind spuse, „aș spera că există o anumită planificare pentru ziua următoare”.
Chiar și o fracțiune infimă din armele furnizate Ucrainei – o țară cu o problemă de corupție care durează de zeci de ani – care ajunge pe piața neagră ar putea fi potențial devastatoare.
„O mulțime de griji”
Armele de calibru mic – puști și pistoale – sunt un lucru. Dar Ucraina a primit și sisteme de armament mai avansate, pe care donatorii au fost reticenți în a le oferi altora înainte.
Washingtonul, de exemplu, a furnizat forțelor armate ale țării peste 1.400 de sisteme antiaeriene Stinger cu foc de umăr, sau MANPADS, care sunt capabile să doboare un avion de linie. Teama că aceste arme ar putea ajunge în mâinile extremiștilor a determinat CIA să intervină în Siria pentru a-i împiedica pe rebelii care luptă împotriva regimului Assad să le obțină vreodată. De asemenea, administrația Biden a livrat Ucrainei peste 10.000 de lansatoare de grenade și arme de calibru mic, împreună cu peste 60.000 de cartușe.
În mod similar, Marea Britanie a trimis Ucrainei peste 5.000 de rachete antitanc NLAW de tip point-and-shoot, arme care pot ținti și distruge cu ușurință majoritatea vehiculelor în mișcare. Ucraina a primit, de asemenea, un stoc imens de arme, adesea de import rusesc, de la vecini precum Polonia.
Faptul că astfel de arme sunt furnizate Ucrainei, și la o asemenea scară, indică faptul că Washingtonul și aliații săi sunt mai puțin preocupați de înarmarea unei armate cu un comandament central decât de o rețea descentralizată de rebeli. În primul rând, acești aliați sunt capabili să desfășoare un număr limitat de personal în Ucraina pentru a monitoriza donațiile lor; Departamentul Apărării, în iunie, a declarat că ia în considerare trimiterea unor echipe care să efectueze o astfel de „monitorizare a utilizării finale” (Pentagonul nu a răspuns la o solicitare de comentarii cu privire la statutul unei astfel de desfășurări).
Joi, Departamentul de Stat al SUA a anunțat un plan pentru a ajuta Ucraina și unii dintre vecinii săi să contabilizeze armele importate, în special MANPADS și rachete antitanc, și pentru a-i ajuta să detecteze orice trafic ilicit.
Ucraina a creat, de asemenea, o comisie pentru a monitoriza afluxul de arme și pentru a-i asigura pe aliați că acestea sunt într-adevăr folosite pe câmpul de luptă. Unele arme sunt, de asemenea, fixate cu dispozitive de urmărire GPS, a declarat ministrul apărării din această țară pentru BBC.
Asta nu înseamnă că nu există îngrijorări. După ce fosta Iugoslavie s-a destrămat și a căzut în război, a devenit și ea plină de arme – în ciuda embargoului occidental asupra armelor – care ulterior s-au răspândit în întreaga Europă. În 2015, un studiu realizat de Institutul Flamand pentru Pace, un grup de cercetare care urmărește fluxul de arme în Europa, a constatat că majoritatea armelor de pe piața neagră proveneau din Balcani.
Nils Duquet, directorul institutului, a declarat pentru Insider că există „o mare îngrijorare” că Ucraina, „post-conflict”, ar putea, de asemenea, să alimenteze comerțul ilicit cu arme. Cu toate acestea, „În acest moment”, a spus el, „nu există nicio dovadă a creșterii traficului de arme din Ucraina către alte țări”.
