„Daca uciseră boierii pre Ştefăniţă vodă la Ţuţora, cu toţii sau sfătuitu şi au rădicatu domnu pre Joldea şi i-au datu pre Roxanda să-i fie doamnă fata lui Pătru vodă, sora lui Ştefăniţă vodă. Şi deciia au purces Joldea vodă pre Jijiia în sus, să meargă la Suceava, să facă nuntă şi au mersu pănă la Şipote, neştiindu nimica de venirea altui domnu”, arăta cronicarul Grigore Ureche în „Letopiseţul Ţării Moldovei”.
Greșeala de la Șipote
Însă, Regele Sigismund al II-lea al Poloniei avea de gând să-l înscăuneze la Suceava pe Alexandru Lăpușneanu, feciorul lui Bogdan III cel Orb. Joldea o alesese soție pe Ruxandra, fata lui Petru Rareș, pentru a fi îndreptățit să ocupe tronul țării.
Joldea se îndrepta spre Suceava pentru a fi uns domn, dar greșeala lui a fost popasul de la Șipote. Lăpușneanu, cu sprijin de la nobilul Seniawiski și de la vornicul Moțoc, l-au prins prin vicleșug pe Joldea și pe boierii credincioși lui.
Joldea a fost crestat la nas ca să nu mai aibă dreptul la domnie și a fost călugarit.
„Într-aceia vreme intrându şi pribegii cu Alixandru vodă în ţară şi de sârgu oblicindu că ţara au rădicat cap pre Joldea la domnie, carile mergea spre Suceava să facă nuntă cu Roxanda, de sârgu au trimis Alexandru vodă pre Moţoc vornicul cu o samă de oaste înainte, ca să prinză pre Joldea vodă.
Şi prinzându-i calea la Şipote, neavându el nici o ştire de nicăirea, l-au împresurat oastea cea leşască şi l-au prinsu viu”, aşa descria cronicarul Grigore Ureche capturarea lui Ioan Joldea.
„Pre carele mai apoi, daca au sosit Alexandru vodă, l-au însemnat la nas şi l-au dat la călugărie”, mai menţiona Grigore Ureche.
Disputa istoricilor
Durata domniei lui Ioan Joldea a fost un motiv de dispută între istoricii vremii.
Dacă unii au arătat că acesta ar fi stat pe tronul Moldovei între 4 şi 12 septembrie 1552, Grigore Ureche susţinea că a fost domnitor timp de trei zile, în timp ce cronicarul italian Anton Gratiani a arătat că Joldea a condus Moldova doar două zile.
După ce a fost alungat de Alexandru Lăpuşneanu, Ioan Joldea s-a retras la o mănăstire, unde a şi decedat, fără a fi cunoscută data morţii sale.
