De la Miron Costin știm că era un om blând și un conducător slab, boierii neavând frică de el.
Ștefan Petriceicu a domnit de trei ori în Moldova: august 1672 – noiembrie 1673; februarie 1674; noiembrie 1683 – martie 1684.
Ales ca domn, de către marea boierime în locul lui Gheorghe Duca, până la urcarea sa pe tron avusese rangul de mare clucer în Sfatul domnesc al ţării.
La început, a luat parte, alături de turci, la războiul dus de aceştia împotriva polonezilor, în Podolia, participând la asedierea şi cucerirea Cameniţei în 1672.
Din luna aprilie 1673, când reizbucneşte conflictul polono-turc la curţile marilor puteri europene se ştia, deja, că Petriceicu Vodă intenţiona să pornească la război alături de Polonia, scrie moldovenii.md.
La 11 noiembrie 1673, are loc bătălia de la Hotin, dintre 40.000 de poloni, conduşi de Sobieski, şi 60.000 de turci.
În mijlocul luptei, Ștefan Petriceicu îi părăsește fățiș pe turci, care pierd marea bătălie și se retrag în cea mai mare parte peste Dunăre.
Citește și Ștefan cel Mare își pusese unchiul administrator al cetății Hotinului
Solie la țar
Totuși, polonezii nu profită îndeajuns de victorie, deoarece generalul Sobieski spera la un ajutor bănesc de la turci ca să ocupe tronul Poloniei. Din acest motiv, multi boieri moldoveni, în frunte cu Miron Costin, îl părăsesc pe Petriceicu.
Astfel, spre finalul lunii noiembrie Ştefan Petriceicu este mazilit din porunca sultanului. În locul său, este numit Dumitraşcu Cantacuzino.
Nemaisperînd într-un ajutor din partea polonilor, Ştefan Petriceicu, aflat în exil la aceștia, trimite, încă de la începutul anului 1674, pe călugărul Theodor, de la Muntele Athos, cu o scrisoare la ţarul Rusiei, Aleksei Mihailovici Romanov, în care îi solicita acestuia un corp de oaste format din 10.000 de soldaţi pentru a-şi recuceri tronul şi a continua lupta contra Porţii.
