„Agenția Crucea Roșie Română”, biroul central de asistență a prizonierilor români din lagărele Puterilor Centrale
Dificultățile cu care s-au confruntat autoritățile române la sfârșitul anului 1916 și începutul anului 1917 au dus la o preocupare redusă pentru soarta acestor prizonieri. Abia în primăvara anului 1917, autoritățile române au inițiat o serie de măsuri prin care au încercat să îmbunătățească situația prizonierilor români internați în diferite lagăre de pe teritoriul Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Imperiului Otoman.
Guvernul român a însărcinat reprezentanții săi diplomatici din țările aliate să facă demersurile necesare pentru a afla soarta prizonierilor de război români. S-au alocat apoi fonduri considerabile pentru achiziționarea de alimente și alte provizii care să ajungă la aceștia pe diferite căi, în special prin intermediul societăților de Cruce Roșie din țările neutre.
La 13 mai 1917, ministrul de Război, Vintilă Brătianu, a prezentat guvernului român un raport în care se arăta necesitatea înființării la Berna, în Elveția, unde se afla sediul Comitetului Internațional al Crucii Roșii, a unui birou central pentru asistența prizonierilor români din lagărele de prizonieri ale Puterilor Centrale, denumit „Agenția Crucii Roșii Române”:
„Atribuțiile acestui birou vor fi: de a face cercetări și de a furniza informații despre prizonierii noștri; de a lua legătura cu toate autoritățile de care are nevoie; de a asigura finanțarea comitetelor organizate pentru procurarea și transmiterea proviziilor necesare prizonierilor noștri din lagărele de concentrare care intră în sfera lor de acțiune, având totodată dreptul și datoria de a controla activitatea acestor comitete.
Deoarece depozitele de alimente și îmbrăcăminte disponibile pentru prizonieri sunt epuizate în Elveția, Agenția Crucii Roșii Române va trebui să procure proviziile necesare prizonierilor, din Franța sau, eventual, din Anglia. În acest scop […], Agenția va avea sub controlul său o organizație românească la Paris, pentru prizonierii din Germania și Austria, și o alta la Berna pentru cei din Ungaria, Bulgaria și Turcia. […]
Pentru îndeplinirea scopului său, agenția va avea nevoie […] de 10 franci pe lună pentru hrană și de 35 de franci pe trimestru pentru îmbrăcarea fiecărui prizonier, ceea ce ar însemna, la 10.000 de prizonieri, o cheltuială lunară de 150.344 de franci, sumă pe care credem că o putem aproba”.
Înființarea Agenției a fost decisă în ședința din 14 mai a Consiliului de Miniștri de la Iași, care a aprobat raportul ministrului Vintilă Brătianu
Condusă de contraamiralul Nicolae Graçoski [în unele documente numele său apare sub forma Graçosky], „Agenția Crucea Roșie Română” a reușit să aducă anumite îmbunătățiri în ceea ce privește condiția deținuților români. Într-un raport privind înființarea și activitatea Agenției, din 6 octombrie 1917, se face o verificare a sumelor cheltuite de statul român pentru îmbunătățirea condițiilor deținuților, până la acea dată:
„[…] domnul contraamiral Graçosky propune și guvernul aprobă […] ca prizonierilor din Turcia, Bulgaria și Germania să li se trimită lunar între 30 și 60 de lei pentru hrană și 100-150 la fiecare trimestru pentru îmbrăcăminte, aceste sume rămânând mai mici cu o treime pentru prizonierii austro-ungari, deoarece indemnizațiile lunare plătite acolo sunt mai mari. […]
Înainte de a trimite la Berna pe domnul contraamiral Graçosky, guvernul român a trimis următoarele sume pentru ajutorarea prizonierilor noștri:
100.000 lei la 28 noiembrie 1916 către Crucea Roșie din Geneva pentru prizonierii din Turcia, Austro-Ungaria și Germania.
20.000 de lei la Legația Spaniei din Sofia pentru prizonierii din Bulgaria.
7.642 lei la Sofia pentru plata profesorilor români din Bulgaria.
5.000 lei la Sofia, pentru ajutorarea românilor din Meglenia (Macedonia).
100.000 de lei la Madrid, la 19 februarie 1917, pentru prizonierii din Turcia.
1.000.000 de lei la Paris, pentru colonelul Rudeanu, care s-au împărțit după cum urmează:
100.000 la Madrid, pentru prizonierii din Bulgaria și Turcia,
200.000 la Berna, pentru Secția română a Crucii Roșii din Berna,
700.000 la Paris, pentru colonelul Rudeanu.
Așadar, în total, s-au trimis 1.234.642 lei.
La sosirea domnului contraamiral Graçosky la Berna, era disponibilă suma de 206.134,55 franci, conform bugetului prezentat […].
În plus, s-a deschis la Londra o linie de credit de un milion de dolari […].
Guvernul francez a comandat și a pus la dispoziție 300.000 kg de pâine pe lună pentru prizonierii noștri, cu condiția ca guvernul român să intervină pentru ca transportul de alimente să aibă garanția guvernului german că va ajunge la destinație”.
