Surpriza delegației Puterilor Centrale din timpul negocierilor de la Brest-Litovsk! Cum s-a prezentat delegația bolșevicilor
Bolșevicii au insistat cu succes ca discuțiile să fie publice, lucru nemaiîntâlnit până atunci în diplomație. În plus, bolșevicii au pregătit câteva surprize mai puțin plăcute pentru reprezentanții Puterilor Centrale.
La 22 decembrie 1917, când au început negocierile pentru un armistițiu în orașul-fortăreață Brest-Litovsk, nimeni nu se putea gândi că discuțiile vor depăși cadrul diplomatic al vremii, mai ales că orașul era la acea vreme cartierul general al armatei germane de pe Frontul de Est. Cu toate acestea, bolșevicii ruși erau mai mult decât hotărâți să își atingă obiectivele. Conferința a fost o confruntare diplomatică între vechile forțe imperiale și cele ale bolșevicilor ruși.
Tensiunile dintre delegațiile Puterilor Centrale și cele ale bolșevicilor ruși
Puterile Centrale au fost reprezentate de 14 delegați (cinci germani, patru austro-ungari, trei otomani și doi bulgari). Printre reprezentanții Puterilor Centrale se numărau Richard von Kuhlmann, secretar de stat al Ministerului german de Externe, contele Ottokar Czernin- ministrul austro-ungar al Afacerilor Externe, Talaat Pașa, dar și alți reprezentanți la fel de importanți. În totală antiteză cu delegația Puterilor Centrale se afla cea bolșevică, care a fost condusă la început de Adolf Joffe și apoi de Lev Troțki, care tocmai fusese numit comisar al poporului pentru afaceri externe. Delegația condusă de Troțki era formată din 28 de membri, printre care muncitori îmbrăcați modest, soldați, marinari, femei și un țăran. Germanii și aliații lor nu mai văzuseră niciodată așa ceva la o întâlnire diplomatică oficială, dar erau dispuși să meargă mai departe cu discuțiile, mai ales dacă reușeau să obțină o încetare rapidă a ostilităților pe Frontul de Est. Unul dintre obiectivele atât ale Berlinului, cât și ale Vienei, era obținerea independenței Ucrainei pentru a asigura aprovizionarea cu cereale și minereuri pentru efortul de război al Puterilor Centrale. Atunci când generalul german Max Hoffmann, șeful de stat major pe Frontul de Est, a dezvăluit sprijinul Berlinului pentru dreptul la autodeterminare al Poloniei, Lituaniei și Curlandei, Troțki s-a simțit revoltat și a amenințat că va întrerupe negocierile. Discuțiile au fost reluate zece zile mai târziu, după ce delegația rusă s-a consultat cu guvernul de la Petrograd.
Disputa dintre Lenin și Troțki
Bolșevicii din conducerea Rusiei aveau opinii divergente cu privire la modul în care trebuiau abordate negocierile cu Puterile Centrale. Lenin s-a declarat în favoarea unui acord de pace cu Puterile Centrale cu orice preț, pentru a stabiliza poziția bolșevicilor în Rusia. Troțki și alți câțiva lideri bolșevici credeau că izbucnirea unor revoluții în alte părți ale Europei era o chestiune de câteva săptămâni, astfel încât negocierile cu Puterile Centrale trebuiau amânate până atunci.
Grevele muncitorești au izbucnit la Viena, Berlin și Budapesta, dar acestea aveau un substrat social, dublat de greutățile cauzate de război, și nu cauze ideologice, așa cum sperau bolșevicii ruși. Pierzându-și răbdarea, Puterile Centrale au semnat un tratat separat cu Ucraina la 9 ianuarie. Conform acestui tratat, Ucraina a fost de acord cu furnizarea anuală a mai multor milioane de tone de grâu către Puterile Centrale, în schimbul recunoașterii Republicii Populare a Ucrainei, care își declarase recent independența față de Rusia. La aflarea veștii, Troțki a ieșit în fugă din conferință și a refuzat să înceapă alte negocieri. Drept urmare, Puterile Centrale au reluat ostilitățile, astfel că, la 18 februarie 1918, un milion de soldați germani și austro-ungari au început să avanseze spre est, ocupând Letonia, Estonia, Lituania, dar și o parte din Ucraina, inclusiv Kiev, la 1 martie. Ocuparea Kievului i-a convins pe bolșevicii ruși să semneze Tratatul de la Brest-Litovsk la 3 martie.
Rusia a pierdut 1,3 milioane de kilometri pătrați, o treime din populația sa de dinainte de război, 73% din producția de minereuri și 89% din producția de cărbune. Lenin a fost cel care a dorit pacea indiferent de costuri, înțelegând că supraviețuirea regimului său depindea de pacea externă. Pacea cu Puterile Centrale i-ar fi oferit timpul necesar pentru a consolida dictatura bolșevicilor ruși în fața dușmanilor interni.
