7 august 1940. Propuneri inacceptabile ale guvernului ungar
Printr-o postare pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric Alesandru Duțu expune situația dificilă în care se afla România în vara anului 1940. Redăm mai jos notele istoricului militar:
În urma presiunilor germane privind urgentarea discuţiilor cu guvernul ungar, regele Carol al II-lea decide să trimită la Budapesta pe Raoul Bossy, fost ministru plenipotenţiar român în Ungaria, cu misiunea de a lua un prim contact în vederea ,,examinării unei posibilităţi de ameliorare a relaţiilor noastre”.
La sediul guvernului ungar, Raoul Bossy face cunoscut lui Teleki Pál, prim-ministru, şi Csáky István, ministru de Externe, că guvernul român era ,,sincer şi dornic să contribuie la reclădirea paşnică a sud-estului european şi doreşte, în acest scop, aplanarea diferendelor ce există cu vecinii ţării”, că dorea să examineze cu guvernul ungar ,,dacă acesta este însufleţit de aceleaşi sentimente, toate chestiunile pendinte între cele două ţări, obiectivul final fiind statornicirea unei colaborări leale între România şi Ungaria”. În acest scop, delegaţii guvernului ungar au fost invitaţi la discuţii în România.
Teleki Pál se declară de acord cu punctul de vedere al guvernului român, iar Csáky István încearcă să-i remită un Aide-mémoire care conţinea sugestiile guvernului ungar în legătură soluţionarea diferendelor.
Deoarece mandatul său era doar de sondare a guvernului ungar, diplomatul român propune ca documentul să fie trimis la Bucureşti pe cale oficială, prin ambasadorul Bárdossy László, ministrul plenipotenţiar ungar la Bucureşti.
Ca urmare, la 10 august 1940, Bárdossy László înmânează guvernului român Aide-mémoire-ul guvernului ungar din 7 august 1940 prin care se făcea cunoscut că:
- ,Ungaria nu a renunțat niciodată la recuperarea părților sale pe care România a pus mâna în condiţii şi cu mijloace ce sunt de relevat în interesul negocierilor în curs”;
- ,,România ştie prea bine că starea de lucruri creată în 1920 a fost considerată de toți ungurii ca provizorie și că nu va fi pace și înțelegere sinceră între Ungaria și România fără rezolvarea problemelor teritoriale”;
- ,,Totuşi guvernul ungar este gata să facă sacrificii foarte serioase în speranţa că aceste sacrificii vor fi răsplătite în viitor printr-o amiciţie şi, poate, o colaborare strânsă între cele două ţări. Bineînţeles, orice palmă de teritoriu pe care guvernul ungar nu o revendică este un greu sacrificiu, dificil de justificat înaintea opiniei publice a ţării, câtă vreme pentru România situaţia este cu totul alta. O stăpânire de 20 de ani nu se poate compara cu o posesiune milenară”;
- ,,Sacrificiul pe care guvernul ungar este gata a-l oferi României constă în faptul că consimte a încheia un compromis pentru teritoriile pe care dictatul unilateral de la Trianon le-a atribuit României”;
- ,,Totuşi, guvernul ungar nu se poate încărca cu răspunderea compromisului decât în cazul că problema se va reglemeneta prieteneşte, fără tergiversare şi în cel mai scurt timp”;
- „Odată compromisul stabilit, guvernul ungar acceptă ideea schimbului de populaţie pentru toată întinderea României şi, în schimb, va cere românilor să-i trimită pe ungurii locuind în România, fără a face deosebirea între Vechiul Regat şi România nouă”;
- ,,Populaţia românească din teritoriile retrocedate şi din Ungaria actuală va putea fi consultată de guvernul ungar dacă vrea să rămână sub stăpânire ungurească sau preferă să treacă sub guvernare românească”;
- „De îndată ce guvernul român declară că acceptă această procedură, guvernul ungar îi va aduce la cunoştinţă noua linie de frontieră care este mai mult decât echitabilă şi care va fi satisfăcătoare, sigur şi pentru interesele României”;
- „Pentru a înlătura orice echivoc, guvernul ungar se simte dator a declara că nici nu vrea, nici nu se poate târgui. Va face deci cunoscută României ultima limită până la care poate merge în mod raţional şi care va corespunde însă semnificaţiei adevărate a concepţiei de compromis”.
