15 iulie 1940: Răspunsul lui Hitler după ce Carol al II-lea i-a transmis că își dorește „o colaborare mai intimă cu Germania”
Prin intermediul unei noi postări pe pagina personală de Facebook, distinsul istoric militar Alesandru Duțu expune situația externă a României în perioada celui de-al Doilea Război Mondial, aflată într-un adevărat impas. Redăm mai jos notele istoricului militar:
• Adolf Hitler: ,,Mai devreme sau mai târziu – şi probabil într-un timp foarte scurt – rezultatul ar putea fi chiar distrugerea României”.
La comunicarea regelui Carol al II-lea (prin intermediul lui Wilhelm Fabricius) din 2 iulie 1940, prin care se arăta că se dorea ,,o colaborare mai intimă cu Germania, care ar putea fi întărită printr-o alianţă, care să fie în folosul ambelor ţări”, Adolf Hitler răspunde suveranului român (printr-o scrisoare) că existau două posibilităţi pentru ,,a preîntâmpina pericolele care provoacă nelinişte, atât Majestăţii Voastre, cât şi întregii Românii:
1. Abolirea tactică, adică încercarea de a salva ceea ce se mai poate salva printr-o adaptare abilă la situaţiile ce se vor ivi.
2. Metoda unei hotărâri fundamentale pentru a căuta şi o soluţie finală şi aplicarea ei în practică, chiar cu riscul unor saacrificii”.
Hitler amenința cu distrugerea României
• Pentru a fi şi mai clar, Führer-ul atrage atenţia că ,,orice încercare de a evita pericolele care ameninţă ţara dvs., prin manevre tactice de orice fel, trebuie să fie şi va fi sortită eşecului. Mai devreme sau mai târziu – şi probabil într-un timp foarte scurt – rezultatul ar putea fi chiar distrugerea României”.
• Ca urmare, recomandă împăcarea ,,de bună credinţă cu Ungaria şi Bulgaria”.
• Şi precizează că, în situaţia în care s-ar crede că prin ,,acordarea unor concesii uneia sau alteia din aceste două ţări se va putea crea o dezbinare dintre ele, lucru ce ar uşura rezistanţa în faţa celei de-a doua”, nu se putea realiza decât ,,cel mult un câştig temporar de timp”.
• ,,În mod evident – continua Hitler – vor lua naştere noi tensiuni şi la primul prilej va izbucni o nouă criză”.
• După ce prezintă poziţia Germaniei faţă de estul Europei, cancelarul german atrage atenţia că datorită intereselor economice, Berlinul ,,mai manifestă dorinţa sinceră de a contribui la păstrarea păcii în toate aceste ţări”, dar în situaţia în care ,,nu va exista posibilitatea unei înţelegeri paşnice între România, Ungaria şi Bulgaria, se înţelege de la sine că Germania ar putea anunţa că de acum încolo nu va mai manifesta niciun interes faţă de dezvoltarea ulterioară a evenimentelor din sud-estul Europei”.
Aceasta era, în acel moment, poziţia şi atitudinea Germaniei (care cucerise şi domina categoric aproape întreaga Europă), faţă de România (care dorea ,,o colaborare mai intimă”, întărită şi ,,printr-o alianţă, care să fie în folosul ambelor ţări”) al cărui teritoriu fusese deja răşluit (la sugestia şi sub presiunea diplomaţiei germane), care nu beneficia nici măcar de sprijinul aliaţilor din Înţelegerea Balcanică, unii dintre ei sugerând noi cedări de teritorii.
