31 august 1980: Guvernul polonez semnează un acord cu muncitorii de pe șantierul naval din Gdansk
În iulie 1980, confruntat cu o criză economică, guvernul polonez a majorat prețul alimentelor și al altor bunuri, limitând în același timp creșterea salariilor. Majorarea prețurilor a făcut ca multor polonezi să le fie greu să-și permită să cumpere produse de primă necesitate, iar un val de greve a cuprins țara. Pe fondul tensiunilor crescânde, o populară operatoare de stivuitor pe nume Anna Walentynowicz a fost concediată de la Șantierul Naval Lenin din orașul Gdansk, situat în nordul Poloniei.
La jumătatea lunii august, aproximativ 17.000 de muncitori ai șantierului naval au început o grevă pentru a milita pentru reintegrarea ei, precum și pentru o creștere modestă a salariilor. Ei au fost conduși de fostul electrician al șantierului naval Lech Walesa, care fusese el însuși concediat pentru activism sindical cu patru ani mai devreme.
În ciuda cenzurii guvernamentale și a încercărilor de a împiedica răspândirea veștilor despre grevă, proteste similare au izbucnit în orașele industriale din întreaga Polonie
La 17 august, un Comitet pentru grevă a prezentat guvernului polonez 21 de revendicări ambițioase, printre care dreptul de a organiza sindicate independente, dreptul la grevă, eliberarea deținuților politici și o mai mare libertate de exprimare. Temându-se că greva generală va duce la o revoltă națională, guvernul a trimis o comisie la Gdansk pentru a negocia cu muncitorii răzvrătiți. La 31 august, Walesa și vicepremierul Mieczyslaw Jagielski au semnat un acord prin care au cedat la multe dintre cererile muncitorilor. Walesa a semnat documentul cu un pix gigantic decorat cu o imagine a proaspătului ales Papă Ioan Paul al II-lea (Karol Wojtyla, fostul arhiepiscop de Cracovia).
În urma grevei de la Gdansk, liderii Comitetului interfabricilor pentru grevă au votat pentru crearea unui sindicat național unic, cunoscut sub numele de Solidarnosc (Solidaritatea), care s-a transformat în scurt timp într-o mișcare socială de masă, cu un număr de peste 10 milioane de membri.
Solidaritatea a atras simpatia liderilor occidentali și ostilitatea Moscovei, unde Kremlinul a luat în considerare o invazie militară a Poloniei. La sfârșitul anului 1981, sub presiunea sovietică, guvernul generalului Wojciech Jaruzelski a anulat recunoașterea Solidarității și a declarat legea marțială în Polonia. Aproximativ 6.000 de activiști ai Solidarității au fost arestați, inclusiv Walesa, care a fost închis timp de aproape un an. Mișcarea Solidaritatea s-a mutat în clandestinitate, unde a continuat să se bucure de sprijin din partea liderilor internaționali, cum ar fi președintele american Ronald Reagan, care a impus sancțiuni Poloniei.
Walesa a primit Premiul Nobel pentru Pace în 1983, iar după căderea comunismului, în 1989, a devenit primul președinte al Poloniei ales prin vot popular.
