3 noiembrie 2014: One World Trade Center se deschide oficial la New York, pe locul Turnurilor Gemene
În timp ce orașul și națiunea se resimțeau din cauza atacurilor, care au declanșat seria de operațiuni militare conduse de SUA și denumite Războiul împotriva terorismului, s-a decis ca Turnurile Gemene să fie înlocuite de noi clădiri de birouri, parcuri, un muzeu și un memorial pentru cei care au murit. În 2002, după ce eforturile de curățare și recuperare s-au încheiat, Lower Manhattan Development Corporation a anunțat un concurs pentru a găsi arhitectul șef al noii structuri. Daniel Libeskind, un arhitect american de origine poloneză, pe atunci responsabil de un studio din Berlin, a câștigat și a devenit proiectantul principal al sitului. În realitate, însă, o serie de persoane și entități, inclusiv guvernatorul de atunci George Pataki, proprietarul contractului de închiriere Larry Silverstein și Autoritatea Portuară din New York și New Jersey, s-au luptat pentru ceea ce se va întâmpla cu spațiul denumit în mod obișnuit „Ground Zero”.
Planurile inițiale pentru acest loc au fost impregnate de sentimentul patriotic de după 11 septembrie 2001. Libeskind a proiectat un turn asimetric care evoca Statuia Libertății și se afla la aceeași înălțime ca și World Trade Center-ul original, fiind încununat de o turlă care se ridica la 540 de metri. Pataki l-a botezat „Freedom Tower”, un nume care a devenit un loc comun, dar care a dispărut în mare parte din uz până la momentul deschiderii One World Trade Center.
În 2004, arhitectul preferat al lui Silverstein, David Childs, a preluat în mod oficial conducerea, Libeskind rămânând în continuare planificatorul șantierului
Proiectul „final” al lui Childs, un turn simetric și mai tradițional, care se îngustează într-un octogon la jumătatea sa și apoi revine la o prismă dreptunghiulară, a fost prezentat în 2005. Departamentul de Poliție din New York a solicitat alte modificări, în special o bază de beton solidă, fără ferestre. Menită să protejeze împotriva camioanelor-capcană și a altor potențiale atacuri, baza a fost criticată ca fiind „o încercare grotescă de a ascunde paranoia care stă la baza [clădirii]” de către criticul de arhitectură Nicolai Ourousoff de la New York Times.
Deși piatra sa de temelie a fost pusă în 2004, construcția la One World Trade a început abia în vara anului 2006. Ritmul lent al construcției – turnul a „atins vârful” în august 2012, iar turla a fost instalată abia în mai 2013 – a fost o sursă frecventă de consternare pentru dezvoltatorii clădirii și pentru oraș. În același timp, a permis ca turnul să devină mai mult decât o amintire a ceea ce a fost pierdut. După cum a spus criticul de arhitectură Kurt Andersen: „Faptul că a durat mai mult de un deceniu pentru a fi finalizat, cred că – gradualitatea – face ca acest sentiment de renaștere emblematică să fie mai acut și mai irezistibil.”
Înainte de inaugurare, conglomeratul media Condé Nast a anunțat că își va muta sediul central din New York din Times Square în One World Trade Center, ocupând etajele 20-44. Locația sa și moștenirea World Trade Center original au făcut din turn o alegere naturală pentru multe instituții financiare, dar dezvoltatorii clădirii au făcut un efort pentru a aduce un grup divers de chiriași, inclusiv companii media și de tehnologie. Cunoscut pentru priveliștile sale de 360 de grade din podea până în tavan, cu vedere la Manhattan, Long Island, New Jersey și portul New York, One World Trade este acum unul dintre cele mai notabile elemente ale orizontului Manhattanului, un tribut adus clădirilor care l-au precedat, dar și un fenomen al New York-ului secolului XXI în sine.
