Cum au judecat greșit serviciile secrete americane amenințarea crescândă din spatele atacului de la 11 septembrie 2001
Pentru majoritatea americanilor (și a celor din întreaga lume), atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 au fost un șoc. Dar pentru anchetatorii americani și internaționali, semnele de avertizare ale atacului se pregăteau de mai bine de un deceniu. Mai jos, câteva cauze cheie care au dat dus la evenimentele din 11 septembrie:
Războiul sovieto-afgan a pus masa pentru conflictele ulterioare.
În anii 1980, viitorii lideri al-Qaeda, printre care Osama bin Laden, Ayman al-Zawahiri și alții, s-au alăturat războiului din Afganistan împotriva Uniunii Sovietice, o experiență care i-a ajutat să se radicalizeze în deceniul care a urmat.
Când sovieticii au invadat Afganistanul în decembrie 1979, au întâmpinat o rezistență acerbă din partea luptătorilor afgani cunoscuți sub numele de mujahedini, care au declarat un război sfânt, sau „jihad”, împotriva sovieticilor, pe care îi considerau necredincioși. Mujahedinii au obținut rapid sprijin din alte părți ale lumii islamice, mii de oameni s-au adunat în Afganistan și Pakistan pentru a lupta în rezistența afgană sau pentru a o susține. Printre acești susținători: bin Laden și alți viitori lideri ai grupurilor extremiste. Lecțiile logistice și tactice – și relațiile formate între acești lideri ai rezistenței musulmane – au avut consecințe de durată.
La începutul anilor 1990, un grup islamic fundamentalist cunoscut sub numele de talibani, format în principal din foști mujahedini, a ajuns la putere în Afganistanul postbelic. Aceștia au preluat conducerea țării în 1996, instaurând un regim dur și represiv care i-a oferit sprijin și protecție lui bin Laden, care s-a întors în țară împreună cu alți extremiști și a fondat în curând al-Qaeda.
Un tratat de după Primul Război Mondial l-a înfuriat pe bin Laden
Al-Qaeda a fost creată, în parte, pentru a globaliza lupta dintre islamul fundamentalist și lumea occidentală. În acest scop, liderii săi au profitat de noile tehnologii de comunicare din anii ’90 – posturile de cablu prin satelit și internetul mondial – pentru a-și răspândi mesajele jihadiste în întreaga lume musulmană și pentru a atrage oameni la cauza lor.
Al-Qaeda și alte grupări extremiste au căutat, de asemenea, să răzbune ceea ce considerau a fi decenii de maltratare a națiunilor arabe de către Occident. Bin Laden și alții au făcut referire în mod special la Tratatul Sykes-Picot din 1916, o negociere secretă din timpul Primului Război Mondial care a divizat Imperiul Otoman și a creat noi state arabe în Orientul Mijlociu. Intenția sa: să refuze acestor state autonomia și să le mențină sub controlul sau influența britanică și franceză.
„Ceea ce America gustă acum este ceva nesemnificativ în comparație cu ceea ce am gustat timp de zeci de ani”, a declarat bin Laden într-unul dintre primele sale discursuri de după 11 septembrie 2001. „Lumea islamică gustă această umilință și această degradare de 80 de ani.” Acordul Sykes-Picot, a scris Peter Bergen în Prospect Magazine, a avut „aceeași rezonanță [pentru bin Laden] pe care a avut-o tratatul de la Versailles din 1919 pentru Hitler. Trebuie să fie răzbunat și anulat”.
Pentru bin Laden, un prim exemplu al acestei „umilințe” a fost prezența trupelor americane și ale coaliției în Arabia Saudită (unde se află unele dintre cele mai sfinte locuri ale Islamului) în timpul Războiului din Golful Persic din 1991 împotriva liderului irakian de atunci, Saddam Hussein. Acesta a folosit-o ca unul dintre pretextele pentru declarația sa de jihad împotriva Statelor Unite.
În timp ce națiunile islamice se luptau între ele, bin Laden dorea ca SUA să fie scoase din luptă
Bin Laden și alții au fost, de asemenea, foarte critici față de țările lor de origine, ale căror regimuri autoritare au reprimat cu brutalitate vocile disidente. Planurile lor pentru jihad includeau răsturnarea acestor regimuri, pe care le considerau apostați care își abandonaseră principiile musulmane.
Bin Laden credea că lupta împotriva „dușmanului îndepărtat” al Statelor Unite ar forța superputerea să se retragă complet din Orientul Mijlociu, permițând extremiștilor precum al-Qaeda să preia controlul de la „dușmanii apropiați”, inclusiv Arabia Saudită, Egipt și alte națiuni musulmane. „Războiul cu Statele Unite nu a fost un obiectiv în sine, ci mai degrabă un instrument menit să ajute marca sa de islam extremist să supraviețuiască și să înflorească printre credincioși”, a scris Michael Scott Doran într-un număr din 2002 al revistei Foreign Affairs. „Americanii, pe scurt, au fost atrași în războiul civil al altcuiva.”
Agențiile americane de informații au fost lente în a lega punctele – și în a realiza amenințarea
Primul atac jihadist pe teritoriul american, atentatul cu bombă din februarie 1993 de la World Trade Center, a ucis șase oameni și a rănit peste 1.000. Autoritățile au arestat mai mulți teroriști islamiști la scurt timp după aceea, dar creierul, Ramzi Ahmed Yousef, nu a fost prins decât doi ani mai târziu, când anchetatorii au descoperit dovezi ale unor comploturi teroriste – inclusiv o tentativă de asasinare planificată a Papei Ioan Paul al II-lea și bombardarea unor avioane americane. De asemenea, complotiștii aveau legături cu Omar Abdel Rahman, un extremist egiptean cunoscut sub numele de „Șeicul orb”, care a fost condamnat ulterior pentru comploturi de distrugere a mai multor obiective turistice din New York.
De-a lungul anilor 1990, bin Laden, șeicul Mohammad și alții au finanțat și înființat centre de pregătire a teroriștilor în Orientul Mijlociu și Africa, precum și celule de pregătire a recruților în orașe occidentale precum Hamburg, Germania. Dar abia în 1996 CIA a înființat o unitate, cunoscută sub numele de „Alec Station”, pentru a-l urmări pe bin Laden. În același an, bin Laden a declarat jihadul împotriva Statelor Unite; în anul următor, în primul său interviu cu un jurnalist de televiziune occidental (Peter Arnett de la CNN), el a expus planurile al-Qaida împotriva Americii.
Abia după atentatul cu bombă asupra a două ambasade americane din Kenya și Tanzania din august 1998, soldat cu peste 200 de morți, anchetatorii americani au început să suspecteze că Yousef și alții aveau legături cu Osama bin Laden și al-Qaeda. De fapt, unchiul lui Yousef era Khalid Sheikh Mohammed, un membru de rang înalt al al-Qaeda și creierul atacurilor de la 11 septembrie 2001, ale căror planuri erau deja în desfășurare.
CIA a avut numeroase șanse – dar le-a irosit
În anii ’90, agențiile de aplicare a legii au avut mai multe ocazii de a opri complotul, dar au eșuat – din cauza lipsei de coordonare a schimbului de informații, a luptelor birocratice interne și a incapacității de a înțelege amploarea amenințării în cauză. „Cred că resursele pe care țara le-a adunat pentru a preveni terorismul Al-Qaeda nu au fost proporționale cu amploarea amenințării”, a declarat Steve Coll, autorul cărții Ghost Wars: The Secret History of the CIA, Afghanistan and Bin Laden. „Aceasta a fost o problemă care a traversat primele nouă luni ale administrației Bush, dar a ajuns la punctul culminant mai ales în timpul administrației Clinton”.
Unii membri ai comunității de informații nu credeau că extremiștii arabi erau suficient de coordonați pentru a lucra împreună pentru a pune la cale atacuri de amploare, deși au lucrat împreună în Afganistan pentru a forța retragerea sovietică. Chiar și atunci când atacurile Al-Qaeda au crescut în amploare, agențiile au fost reticente în a accepta pe deplin faptul că grupul se deosebea de teroriștii anteriori prin faptul că erau dispuși să ucidă civili pe scară largă.
Chiar și anchetatorii care au putut vedea contururile unei conspirații mai mari au avut parte de puțin sprijin de la cele mai înalte niveluri și nu au primit timpul, finanțarea și sprijinul de care aveau nevoie pentru investigații complete. Iar atunci când Statele Unite au lansat atacuri de represalii împotriva al-Qaeda (inclusiv după bombardarea USS Cole în Yemen în octombrie 2000), acestea au fost suficient de limitate ca să îl facă pe bin Laden și pe alții să se simtă încurajați să meargă mai departe cu planurile pentru 11 septembrie.
După cum spune Coll, „Au avut noroc. Dacă amploarea acestui atac ar fi fost prevenită – chiar dacă deturnările ar fi fost limitate la unul singur – nu ar fi schimbat cursul istoriei americane așa cum a făcut-o 11 septembrie… Aceasta s-a dovedit a fi cea mai mare realizare militară a lor. Dacă ar fi fost prevenit, istoria s-ar fi putut întoarce într-un mod diferit.”
