24 august 79 e.n: Erupția Muntelui Vezuviu
Orașele antice Pompei și Herculaneum au prosperat în apropierea bazei Muntelui Vezuviu, în Golful Napoli. Pe vremea Imperiului Roman timpuriu, în Pompei trăiau 20.000 de oameni, inclusiv comercianți, producători și fermieri care exploatau solul bogat al regiunii cu numeroase podgorii și livezi.
Nimeni nu bănuia că pământul negru și fertil era moștenirea erupțiilor anterioare ale Muntelui Vezuviu. Herculaneum era un oraș cu 5.000 de locuitori și o destinație de vară preferată de romanii bogați. Numit după eroul mitic Hercule, Herculaneum adăpostea vile opulente și băi romane grandioase. Artefactele de jocuri de noroc găsite în Herculaneum și un bordel dezgropat în Pompei atestă natura decadentă a orașelor. În zonă existau și comunități balneare mai mici, cum ar fi orășelul liniștit Stabiae.
La prânz, pe 24 august 79 d.Hr., această plăcere și prosperitate au luat sfârșit când vârful Muntelui Vezuviu a explodat, propulsând în stratosferă un nor ciupercă de cenușă și piatră ponce de 16 km. În următoarele 12 ore, cenușa vulcanică și o grindină de pietre ponce cu diametrul de până la 5 cm au acoperit Pompeiul, forțând ocupanții orașului să fugă îngroziți. Aproximativ 2.000 de persoane au rămas în Pompei, adăpostindu-se în pivnițe sau în structuri de piatră, în speranța de a aștepta să treacă erupția.
Un vânt dinspre vest a protejat Herculaneum de faza inițială a erupției, dar apoi un nor gigantic de cenușă fierbinte și gaze a coborât pe flancul vestic al Vezuviului, înghițind orașul și arzând sau asfixiându-i pe toți cei care au rămas. Acest nor letal a fost urmat de un potop de noroi și roci vulcanice, îngropând orașul.
Oamenii care au rămas în Pompei au fost uciși în dimineața zilei de 25 august, când un nor de gaz toxic s-a revărsat în oraș, sufocându-i pe toți cei rămași
A urmat un flux de rocă și cenușă, care a prăbușit acoperișuri și ziduri și a îngropat morții.
O mare parte din ceea ce știm despre erupție provine dintr-o relatare a lui Pliniu cel Tânăr, care se afla la vest de-a lungul Golfului Napoli când Vezuviu a explodat. În două scrisori către istoricul Tacitus, el a povestit cum „oamenii își acopereau capetele cu perne, singura apărare împotriva unei ploi de pietre” și cum „un nor întunecat și oribil încărcat cu materii necunoscute s-a rupt brusc și a pornit să împrăștie moartea. Unii își plângeau propria soartă. Alții se rugau să moară”.
Pliniu, care avea doar 17 ani la acea vreme, a scăpat de catastrofă și a devenit mai târziu un scriitor și administrator roman renumit. Unchiul său, Pliniu cel Bătrân, a fost mai puțin norocos. Pliniu cel Bătrân, în momentul erupției era comandantul flotei romane din Golful Napoli. După ce Vezuviu a explodat, el a traversat cu bărcile sale golful până la Stabiae, pentru a investiga erupția și a-i liniști pe cetățenii îngroziți. După ce a coborât la țărm, a fost copleșit de gaze toxice și a murit.
Potrivit relatării lui Pliniu cel Tânăr, erupția a durat 18 ore. Pompeiul a fost îngropat sub 3 – 5 metri de cenușă și piatră ponce, iar coasta maritimă din apropiere a fost schimbată drastic. Herculaneum a fost îngropat sub mai mult de 60 de metri de noroi și material vulcanic. Unii locuitori din Pompei s-au întors mai târziu pentru a-și săpa casele distruse și pentru a-și salva obiectele de valoare, dar multe comori au fost lăsate și apoi uitate.
Arheologii au dezbătut mult timp dacă muntele a erupt cu adevărat pe 24 august
Unii au indicat fructele de toamnă descoperite în ruine ca fiind un semn că data este prea timpurie. O inscripție descoperită în 2018 sugerează, de asemenea, că erupția ar fi putut avea loc două luni mai târziu, la mijlocul lunii octombrie.
În secolul al XVIII-lea, un săpător de puțuri a dezgropat o statuie de marmură pe locul Herculaneum. Guvernul local a excavat alte câteva obiecte de artă valoroase, dar proiectul a fost abandonat. În 1748, un fermier a găsit urme din Pompei sub podgoria sa.
De atunci, săpăturile au continuat aproape fără întrerupere până în prezent. În 1927, guvernul italian a reluat săpăturile din Herculaneum, recuperând numeroase comori de artă, inclusiv statui de bronz și marmură și picturi.
La Pompei au fost găsite rămășițele a 2.000 de bărbați, femei și copii. După ce au pierit prin asfixiere, corpurile lor au fost acoperite cu cenușă care s-a întărit și a păstrat conturul trupurilor lor. Mai târziu, corpurile lor s-au descompus până la rămășițe scheletice, lăsând în urmă un fel de mulaj din ipsos. Arheologii care au găsit aceste matrițe au umplut golurile cu ipsos, dezvăluind în detalii sinistre postura morții victimelor Vezuviului. Restul orașului este la fel de încremenit în timp, iar obiectele obișnuite care spun povestea vieții de zi cu zi din Pompei sunt la fel de valoroase pentru arheologi ca și marile statui și fresce dezgropate. Abia în 1982 au fost descoperite primele rămășițe umane la Herculaneum, iar aceste sute de schelete poartă urme îngrozitoare de arsuri care atestă morți înfiorătoare.
În prezent, Muntele Vezuviu este singurul vulcan activ de pe continentul european. Ultima sa erupție a avut loc în 1944, iar ultima erupție majoră a avut loc în 1631. În viitorul apropiat este așteptată o altă erupție, care ar putea fi devastatoare pentru cei 700.000 de oameni care trăiesc în „zonele morții” din jurul Vezuviului.
