2 decembrie 1942: Fizicianul Enrico Fermi produce prima reacție nucleară în lanț
În urma descoperirii neutronului de către englezul Sir James Chadwick și a producției de radioactivitate artificială a soților Curie, Fermi, profesor de fizică cu normă întreagă la Universitatea din Florența, și-a concentrat activitatea pe producerea de radioactivitate prin manipularea vitezei neutronilor derivați din beriliu radioactiv. Alte experimente similare cu alte elemente, inclusiv cu uraniu 92, au produs noi substanțe radioactive; colegii lui Fermi credeau că acesta a creat un nou element „transuranic” cu un număr atomic de 93, rezultat al capturării de către uraniu 92 a unui neuron în timp ce era bombardat, mărindu-i astfel greutatea atomică.
Fermi a rămas sceptic cu privire la descoperirea sa, în ciuda entuziasmului colegilor săi fizicieni
A prins încredere în 1938, când a primit Premiul Nobel pentru fizică pentru „identificarea noilor elemente radioactive”. Deși călătoriile erau restricționate pentru oamenii a căror muncă era considerată vitală pentru securitatea națională, Fermi a primit permisiunea de a părăsi Italia și de a merge în Suedia pentru a-și primi premiul. El și soția sa, Laura, care era evreică, nu s-au mai întors niciodată; amândoi se temeau și disprețuiau regimul fascist al lui Mussolini.
Enrico Fermi a emigrat la New York, mai exact la Universitatea Columbia, unde a refăcut multe dintre experimentele sale cu Niels Bohr, fizicianul de origine daneză, care a sugerat posibilitatea unei reacții nucleare în lanț. Fermi și alții au văzut posibilele aplicații militare ale unei astfel de puteri explozive și au redactat rapid o scrisoare prin care îl avertizau pe președintele Roosevelt cu privire la pericolele unei bombe atomice germane. Scrisoarea a fost semnată și înmânată președintelui de către Albert Einstein la 11 octombrie 1939. Rezultatul a fost Proiectul Manhattan, programul american de creare a propriei bombe atomice.
Lui Fermi i-a revenit sarcina de a produce prima reacție nucleară în lanț, fără de care o astfel de bombă era imposibilă. El a creat un laborator improvizat cu echipamentul necesar, pe care l-a numit „grămadă atomică”, într-un teren de squash din subsolul Stagg Field de la Universitatea din Chicago. Sub privirile colegilor săi și ale altor fizicieni, Fermi a produs prima reacție nucleară în lanț care se menținea de la sine, iar „noua lume” a energiei nucleare s-a născut.
