Vizita împăratului Iosif II în Transilvania
Prima, despre care este vorba aici, în 1773, celelalte două în 1783 și 1786. Despre cea dintâi aflăm informații din relatarea pe care funcționarul sas, Michael von Conrad Heydendorff, a lăsat-o despre această primă și
istorică vizită a unui suveran habsburg în Transilvania.
Împăratul, preluând o tactică pe care mama sa, împărăteasa Maria Tereza a utilizat-o,
mai ales în a doua parte a domniei, reușea să atragă admirația și prețuirea supușilor săi prin
atenția pe care o acorda fiecărei persoane sau grup care avea de înaintat o plângere, un memoriu, indiferent de naționalitate, adresându-li-se pe limba lor. Ba mai mult, Heydendorff ține să menționeze că Iosif II cerea detalii lămuritoare în cazul în care un memoriu care îi era adresat viza o problemă ceva mai însemnată.
Împăratul își manifestă de asemenea magnanimitatea prin gestul recurent de a nu permite supușilor să stea în genunchi în fața lui.
Iosif II a schimbat mult regulile jocului
Românii, iobagi, o națiune tolerată, ajungeau în prim-plan, beneficiind de reformele imperiale, ceea ce desigur că i-a atras lui Iosif II antipatia clerului catolic și nobilimii maghiare.
Din relatarea lui Heydendorff, observăm că supușii împăratului așteaptau de la acesta
să le rezolve problemele, cele mai multe dintre ele având un substrat socio-economic. Valahii
cer rezolvarea unor necazuri generate de sași, în timp ce sașii au la rândul lor probleme care și-ar găsi soluția în pedepsire valahilor.
Un caz special este cel al valahului care-i cere împăratului, prin medierea notarului, să îi elibereze fiul, pare-se preferat, din cătănie, fiind gata să și plătească. Ca și în celelalte cazuri, răspunsul împăratului este mai degrabă evaziv.
Din textul notarului Heydendorff reiese că el însuși veghease la buna organizare a
primirii lui Iosif II în unele localități. Însoțitorul împăratului, pe lângă acest rol organizatoric, a
stat și în spatele redactării memoriilor înaintate de sași lui Iosif II. E clar că împăratul era
așteptat, întrucât fiecare localnic care l-a primit era îmbrăcat corespunzător, în hainele bune.
De asemenea, se poate observa din relatarea lui Heydendorff că în unele localități, la venirea
împăratului, bărbații erau așezați în dreapta, în timp ce femeile în stânga. Fără îndoială, aceste
vizite erau regizate, teatrale, menite a produce spectacol și emoție, însă gesturile împăratului
exprimă o schimbare de atitudine față de anumite categorii sociale.
Cu toate că prin aceste acte Iosif II a părut multora un împărat popular, acesta a continuat
să creadă în rolul său de trimis divin și în caracterul absolut al puterii sale.
