Viața și moștenirea muzicală a lui George Enescu. Publicația Times l-a numit „Sufletul muzicii românești”
George Enescu, violonist, dirijor și profesor, este considerat unul dintre cei mai mari compozitori din istoria României
Născut în 1881, a fost al optulea copil al lui Costache și al Mariei și singurul care a supraviețuit după vârsta de trei ani. Orbită de adorație și teamă, mama sa și-a ascuns pruncul de ochii oamenilor, iar băiatul și-a trăit primii ani de viață la adăpost. Ea nu știa că, în curând, copilul ei miraculos va fi admirat de întreaga lume. „Unu la un milion, un copil minune, un geniu muzical – așa era George Enescu”.
Un violonist în vârstă de patru ani
De mic, George a fost atras de activitățile intelectuale. Capabil să citească, să scrie și să facă calcule la vârsta de patru ani, băiatul era mai interesat să învețe decât să se joace pe afară. Interesul său pentru muzică s-a manifestat la vârsta de trei ani, iar odată ce a pus mâna pentru prima dată pe o vioară, la patru ani, nimeni nu a putut spune că acest copil nu era un geniu. Comisia de admitere a Conservatorului din Viena i-a recunoscut potențialul și l-a înregistrat pe tânărul George Enescu la frageda vârstă de șapte ani, în ciuda cerinței obligatorii de 14 ani. După Fritz Kreisler (a cărui mamă mințise în legătură cu vârsta sa), George Enescu a fost al doilea elev care a fost scutit de această regulă.
George Enescu a fost iubit și admirat în întreaga lume. Prezența sa fermecătoare, interpretările sale captivante și aura de geniu încapsulată în sufletul său bun l-au făcut să fie căutat în România și la Paris. La scurt timp după ce s-a întors în România, a devenit unul dintre muzicienii preferați ai Reginei Elisabeta a României (Carmen Sylva) și era adesea invitat să cânte la vioară la Castelul Peleș, unde avea să o întâlnească în cele din urmă pe iubirea vieții sale, Maria Cantacuzino.
Enescu a manifestat o afecțiune profundă față de patria sa
Acesta a pus totul în slujba noii generații a României prin susținere, promovare și ajutor financiar – totul din propriul buzunar. În 1913 a inaugurat Premiile George Enescu, iar în primii ani ai Primului Război Mondial, a cântat adesea pentru soldații grav răniți și pentru personalul medical care muncea din greu. În ciuda faptului că a trăit mai mult de jumătate din viață pe pământ străin, prima capodoperă pe care a compus-o la vârsta de 16 ani a fost intitulată Poema Română.
Viața lui George Enescu strălucește precum o piatră prețioasă deasupra istoriei compozitorilor. „Cel mai mare fenomen muzical de la Mozart încoace”, așa cum îl descria Pablo Casals, rămâne, până în prezent, cea mai prețioasă comoară a României. Mintea sa excepțională, împletită cu un talent uimitor și o pasiune de neșters, a inspirat admirația celor mai buni compozitori din lume.
