Cum a salvat August von Mackensen statuia lui Ovidiu din Constanța în timpul Marelui Război
Relegarea (relegatio) era o formă mai blândă a exilului, în sensul că persoana relegată nu-și pierdea drepturile civile și nu i se confisca averea. Ovidiu a primit vestea în timp ce își petrecea timpul pe insula Elba, însoțit de unul dintre prietenii săi. S-a întors rapid la Roma, și-a făcut bagajele și a plecat luând cu el doi sclavi, așa numiții „parteneri de drum”.
Harta călătoriei lungi a lui Ovidiu de la Roma la Tomis
După o călătorie lungă și periculoasă care a durat cel puțin trei-patru luni, Ovidiu a ajuns la Tomis în primăvara anului 9 d.Hr., cel mai probabil în aprilie. Avea să rămână acolo până la sfârșitul vieții sale.
În exilul său de la Tomis, Ovidiu a scris Epistulae Ex-Ponto (Scrisori de la Marea Neagră) și Tristia, lucrări în care descrie provincia romană Sciția Mică (Scythia Minor) și oamenii care populau aceste ținuturi sălbatice.
Motivul relegării lui Ovidiu rămâne un mister, care a stârnit și încă mai stârnește numeroase controverse
Există mai multe teorii, dar poetul însuși a scris că a fost exilat pentru „carmen et error”, „un poem și o greșeală”. Poate că motivul exilului său a fost „Ars Amandi sau Ars Amatoria” – Arta iubirii, o lovitură dată moralei rigide impuse de împărat, sau poate „Metamorfozele”, o altă operă revoluționară care l-a deranjat pe Augustus. S-a mai spus că poetul ar fi avut o influență nefastă asupra nepoatei împăratului, Iulia Minor sau că l-ar fi deranjat pe fiul vitreg al împăratului, viitorul împărat Tiberius. De asemenea, unii afirmă că Ovidiu ar fi văzut-o pe soția împăratului, Livia, goală, într-o ipostază indecentă.
Din sursele istorice (mai ales cele medievale care citează surse antice) reiese că înmormântarea poetului a avut loc „ante oppidimi portam”, adică în fața porților orașului. Cu toate acestea, mormântul său nu a fost încă descoperit. Unii cred că sarcofagul său se află pe fundul mării, în timp ce alții cred că este adânc ascuns în pământul care acoperă orașul vechi. De fapt, nici măcar nu știm dacă Publius Ovidius Naso a fost incinerat sau înmormântat. Acest lucru este destul de ușor de înțeles, deoarece în jurul secolelor I-III d.Hr. în toată comunitatea greacă și romană ambele ritualuri erau practicate simultan. Astfel, înmormântarea a fost mai populară până în secolul al II-lea d.Hr., iar incinerarea a câștigat teren și a fost folosită mai mult mai târziu, până la începutul secolului al IV-lea d.Hr. când creștinismul a impus în cele din urmă înhumarea ca regulă.
Statuia lui Ovidiu și povestea sa
Constanța modernă a fost îmbogățită și înfrumusețată cu statuia marelui poet latin în 1887. Ideea realizării unei statui a lui Ovidiu a aparținut primului prefect al județului, Remus Opreanu. Acesta l-a contactat pe sculptorul italian Ettore Ferrari, care a creat opera de artă în anul 1883.
Inaugurarea din 1887
Cu toate acestea, statuia a fost inaugurată abia după trei ani de la sosirea sa în țară. Din motive necunoscute, aceasta fusese abandonată și uitată într-un depozit. Inaugurarea a avut loc la 18 august 1887, în prezența a numeroase oficialități locale și naționale. În sfârșit, marele poet latin avea locul pe care îl merita, în centrul Constanței.
Evenimentul din 18 august 1887 a fost unul crucial pentru istoria orașului. Simbol al Dobrogei și al latinității românești, Ovidiu a devenit, după aproape două milenii, fiul consacrat al Tomisului. Toată lumea a fost entuziasmată, iar evenimentul a stârnit interes în toată țara și în străinătate.
În timpul Primului Război Mondial, forțele de ocupație germano-bulgare au ajuns la Constanța. Trupele bulgare au dat jos statuia
Din 1878 până în 1921, statuia lui Ovidiu a fost amplasată în diferite poziții. Statuia de bronz de 2,2 metri era inițial orientată spre nord, dar în deceniile următoare a fost mutată de trei ori. În toamna anului 1916, în timpul Primului Război Mondial, forțele de ocupație germano-bulgare au ajuns la Constanța. Trupele bulgare au dat jos statuia lui Ovidiu de pe soclu. Din ordinul generalului August von Mackensen, germanii au intervenit și au pus statuia la loc, salvând-o astfel de la o distrugere iminentă.
În 1925, în orașul natal al Poetului (Sulmona, vechiul Sulmo, Italia) a fost inaugurată o copie a statuii lui Ovidiu, realizată de același sculptor, Ferrari.
