„Viața de spion” sub supraveghere în România comunistă
București, România – Agenți ai Securității au tras cu urechea la locuința ei și i-au convins prietenii să o spioneze și să o filmeze
Niciun alt cetățean american nu a fost atât de atent supravegheat de către Securitatea liderului comunist Nicolae Ceaușescu.
După prăbușirea comunismului în 1989, Verdery a obținut dosarul său de 2.781 de pagini și a transformat materialul într-o carte de 344 de pagini, „My Life as a Spy”. Cartea a fost tradusă în limba română, deschizând răni vechi, dar și determinându-i pe români să se confrunte cu un capitol întunecat din istorie.
Un spion american?
Descoperind mai târziu că a fost considerată în mod eronat un spion american, potențial cu simpatii maghiare, Verdery a fost inițial „consternată, am fost absolut uluită. … Nu-mi venea să-mi cred ochilor, nivelul de supraveghere era mult mai mare decât îmi imaginasem eu”.
Agenții Securității românești îi raportau mișcările, uneori urmărind-o 16 ore pe zi. Recepționerii de hotel raportau unde se afla, iar alții îi spărgeau valiza pentru a avea acces la notițele ei. Aceștia se temeau că femeia va pune România într-o lumină nefavorabilă sau că, rapoartele sale ar putea avea un impact negativ asupra statutului de națiune cea mai favorizată a României.
Ofițerii i-au dat lui Verdery o varietate de pseudonime: „Vera”, ″Vanesa” și „Folklorista”.
Încercând să se împace și să înțeleagă
Furioasă și deprimată, Verdery a încercat să înțeleagă și să consemneze pe hârtie de ce fusese o țintă, locuind fără să vrea într-o lume a trădărilor și a supravegherii invizibile.
„Presupunerea inițială a fost că eram un spion”, a declarat aceasta pentru The Associated Press. „Să aflu că prietenii mei erau implicați în colaborarea cu poliția secretă… a fost o surpriză neplăcută”.
În misiunea sa de a da sens la ceea ce i s-a întâmplat și de a obține o perspectivă antropologică, Verdery s-a angajat în sarcina laborioasă și dificilă de a se întoarce în România, unde a căutat, a întâlnit, a discutat și, în cele din urmă, a iertat foști prieteni apropiați și colegi care au trădat-o în trecut. Unii au negat categoric că ar fi ținut-o sub observație.
„Conceptul de spionaj este un concept cultural”, crede Verdery, spunând că a început să realizeze de ce oamenii ar fi putut să o considere un spion: păstra seturi de notițe în dublu exemplar pe care le închidea într-o valiză și apoi le trimitea înapoi în Statele Unite într-o geantă diplomatică.
Verdery nu-și numește informatorii, dar pagini din dosarul ei care au apărut în presa română dezvăluie doi foști miniștri printre informatorii ei.
