Ne întorserăm în grădina lui Găetan. Ne aștepta în tovărășia a doi conți: celebrul Al. Belmonth, care încercase să atenteze la viața suveranilor români, și contele Zoltan de Kovaci, condamnat pentru spionaj.
“Conte Al. Belmoth. 8 ani detențiune”
După pozare, contele Belmonth mă rugă să-i vizitez celula. Urcarăm un rând de trepte și la secția B “aleea” din dreapta era celula lui, No.37, pe care un bilețel ca o cartă de vizită explica: “Conte Al. Belmoth. 8 ani detențiune”.
Pătrunserăm înăuntru: Eu, contele și Găetan. Celula se prezenta bine. Pat, masă, scaune, sobă de tuci, două viori cu câte o singură coardă, cărți, reviste scrise în diferite limbi: franțuzește, englezește, ungurește etc.
- Desigur că vă interesează viața mea? Mă întrebă contele.
- Da, și mai ales cum ați ajuns aici.
Timp de douăzeci de minute contele îmi povesti cum a fost ministru plenipotențiar al Ungariei, ambasador, detașat de afaceri și în fine la partea care mă interesa.
La hotelul “Continental”
„În 1922, organizația “Ungurii care se deșteaptă”, la care eu eram unul dintre principalii conducători, hotărî din nu știu ce motive “de stat” să omoare familia regală a României.
Mi se dădu mie această însărcinare și cum atunci eram proprietar de grajduri, pătrunsei în România cu patru cai de curse și 32 kg. ecrasită, instalându-mă la hotelul “Continental” din București. În urma mea trebuiau să vină cinci complici cu restul 36 kg.
Ecrasită care urma ca, în ziua de 3 septembrie, la deschiderea curselor de la Băneasa , să fie puse sub tribună, astfel ca, prin explozie, să producă moartea Suveranilor.
Acești cinci complici însă au fost prinși cu două zile înainte la Oradia-Mare și, în aceiași seară, generalul Nicoleanu cu 16 agenți înarmați ca pentru război m-au arestat și pe mine la București.
Am fost condamnat la 8 ani. Mai am 6 luni și termin. Atunci voi merge în Anglia, unde am bani la diferite bănci și, de acolo, în Argentina, unde am o fiică măritată”.
Cu asta contele își termină povestea și ieșii să fotografiez trei bandiți celebri pe care mi-i prezentă primul gardian.
Erau Gherasim, Bungărzan și încă unul. Îi prinsei cu obiectivul fotografic, după care mă interesai de crima ce o ispășiau fiecare.
(În episodul următor veți citi poveștile celor trei bandiți)
