Iată continuarea din episodul anterior a reportajului realizat de Munteanu la Doftana:
„La No. 18 l-am găsit pe Găetan (foto). Are cea mai bună celulă. Un pat foarte curat, o masă, un fragment de bibliotecă, o vioară şi un cuier ocupat de o curea, o pereche de pantaloni şi două gulere.
El însuşi era îmbrăcat foarte “luxos”. Palton negru, pantaloni cu dungă, probabil făcută la saltea, căciulă cu urechi, ca la exploratorii arctici şi pantofi cu talpă de crep. Toate acestea foarte vechi şi demodate, ceiace nu-l împiedica însă să fie cel mai bine “înţolit” dintre băieţii casei.
Sera
Toate acestea mă cam surprinseseră şi-l întrebai se face că are un tratament deosebit.
Mă ocup foarte asiduu de gospodăria temniţei şi asta l-a făcut pe d. Director să-mi dea toată libertatea.
Am construit o seră, la care am fost arhitect, zidar, geamgiu şi lemnar. Acum fac nişte insalaţii pentru nişte stupi de albine.
Vreau ca peste 2-3 ani să nu se mai cumpere de afară, decât pâine şi carne, restul să fie grădinile “noastre”. Îl rugai să pozeze lângă sera construită de el, însă mă refuză.
„Asta n-o fac nici pentru un an în plus de închisoare, m-am săturat până în gât de atâtea fotografii”.
Căutai să mai insist, însă mă făcu să înţeleg definitiv că nu cedează.
„Eu nu pozez, însă vă pot aduce două celebrităţi”.
Acceptai şi plecă în căutarea lor, iar noi trecurăm mai departe să vizităm “Haşul”.
Haşul e secţia de celule H. Acestea sunt cele mai grozave celule din ţară. Pedepsitul doarme direct pe ciment, fără lumină, fără căldură şi cu o raţie de 300 gr. pâine zilnic.
Haşul e celebru în lumea recidiviştilor. Cel care a mai omorât şi e condamnat a doua oară, nu se cutremură decât la gândul că va fi adus la Doftana la Haş”.
Cine era Găetan
Procesul lui Gheorghe Găetan a împânzit paginile ziarelor, în perioada interbelică, întreg Bucureştiul fiind interesat de „crima de tâlhărie din strada Roma nr. 8”.
Protagoniştii: un gentlemen al lumii mondene şi o văduvă bogată. Seara lor începe cu „icre negre, vin şi sărutări”, dar se încheie cu lovituri de ciocan şi o faţă desfigurată.
Găetan a fost condamnat la opt ani închisoare pentru „crima de tâlhărie cu răniri şi schilodiri asupra persoanei Iosefina Leonida, precum şi pentru delictul de port de armă, fără autorizaţiunea legală”.
Gheorghe Găetan (37 de ani) era, în 1928, un gentlemen din Bucureşti, şcolit în Drept la Paris, dar care, conform publicaţiei amintite, „îşi limita existenţa la jocul de cărţi şi femei”.
Găetan avea nevoie de bani pentru a pune bazele unei societăţi de vânzarea şi cumpărarea automobilelor, astfel că o contactează pe Iosefina Leonida, o văduvă bogată cu care ar fi avut legături în trecut, pe care a încercat s-o tâlhărească.
(În episodul următor vom face cunoştinţă cu cele două celebrităţi ale lui Găetan, doi CONŢI de la Doftana)
