Atingând Focșanii, suedezul descrie orașul și regiunea, unde este vin de vânzare pe nimic.
Se stă la cârciumă o zi și o noapte cu două parale, având voie să bea oricât.
În dosul caselor este atâta sare de-și poate tăia orice sătean cu toporul.
Weismantel vede Trotușul și Ocna. La Grozești e granița, la Oituz, hanul cu strajă și poarta de intrare în Ardeal.
În munți, suedezul petrece noaptea la ciobani.
Puhoi de albine
În decembrie 1713, el începe descrierea Moldovei. Suedezului țara i se pare admirabilă ca frumusețe și rodire, dar oamenii nu știu s-o folosească îndeajuns. Vorbește de codri imenși.
Străinul nu a văzut nicăieri atâtea albine. Vinul e ieftin ca berea în Suedia. Se minunează de recolta de harbuzi și păpușoi.
Nicolae Vodă apare ca „un distins și foarte cuminte”, știind multe limbi și „înțelegând toate maximele de stat ale statelor creștine”. Domnul ține numai greci pe lângă el și suge țara.
Se descrie sosirea Domnului, cu muzică de țigani și slobozirea celor patru tunuri inofensive de la Curte. Un vas cu apă i se prezintă pe o masa la palat, unde el intră călare.
Orhei e un biet sat, Soroca e mizerabilă, Hotinul e doar castelul.
Iașiul e nerânduit, cu cele cincizeci de lăcașuri sfinte și 6000 de case, cu doar două-trei străzi adevărate în centru.
Curtea e o clădire bătrână, aproape fără acoperiș și cu zid împrejur.
Golia se prezintă mai bine, cu bolțile negustorilor. Deși întunecată, biserica e cea mai frumoasă și solidă din toate orașele. Tot așa Trei-Sfetițele, cu „cele mai mari clopote”; înăuntru era cândva un colegiu, o academie. Ca biserici de piatră e Sf. Sava și puține altele, restul fiind din lemn.
O audiență la Domn
Un clopot anunță plecarea Domnului spre biserică. Garda e compusă din 150 de călări, care locuiesc la Curte. Uniforma e verde, armamentul ca al arnăuților. Pe lângă ei mai sunt 6000 de seimeni, care patrulează zi și noapte. Mai sunt călăreții suitei, cu muzică turcească.
Se descrie o audiență: cabaniță, cucă, jeț domnesc, sofa. Străinii vin călare, boierii descalecă înaintea porții, lăsând acolo servitorii care le țin scara. Cu trăsura nu se merge la audiențe, sunt puține și rele.
Domnul mănâncă singur. Cel puțin când e văzut.
Bârladul nu e nimic. Târgul Frumos, un sat. La Botoșani, mulți armeni și evrei. Chișinăul a fost prădat de tătari în 1711.
În Putna, vinul și sarea stau alături, nu departe și păcura.
Bacăul e distrus. La Roman, cu frumoasa biserică episcopală, mulți armeni. Ruinele Sucevei sunt prezentate pe scurt, cu cetatea și Zamca, și aici mulți armeni.
Sursa: Nicolae Iorga, O nouă descriere a Moldovei în secolul al XVIII-lea, de un suedez
