Cu toate acestea, la sfârșitul lunii februarie, Kinkaid a a lăsat pe planul secund invadarea Kiska și, în schimb, a privit spre Attu. Avea informații care spuneau că japonezii aveau doar 500 de apărători pe insulă.
Departamentul de război a aprobat rapid planul revizuit al lui Kinkaid de a lovi Attu în loc de Kiska, cu Divizia a 7-a infanterie. Operațiunea a fost denumită Landcrab, iar data invaziei a fost stabilită pentru 7 mai.
Toată nebunia avea să se încheie cu o baie de sânge, deoarece japonezii, aflați în minoritate, în loc să se predea au rămas fideli Codului Bushido al soldatului japonez care interzicea să scoată steagul alb. Lupta de pe Attu a fost neiertătoare și brutală. Așa cum a scris istoricul Brian Garfield: „Prețul Attu bătut fusese ridicat. Proporțional cu numărul de soldați angajați, poate fi clasat ca a doua cea mai costisitoare bătălie americană din teatrul Pacific – a doua doar după Iwo Jima”.
Sursa AICI
