Cel mai cunoscut dezastru aerian din istorie
În după-amiaza zilei de 6 mai 1937, în oraşul New Jersey, a avut loc un dezastru aeronautic care avea să marcheze istoria aviației. Aeronava LZ-129, denumită Hindenburg după numele general feldmareșalului Paul von Hindenburg (1847–1934), președinte al Germaniei (1925–1934), a explodat și apoi a fost distrusă de flăcări în timp ce ateriza pe aeroportul Lakehurst din New Jersey. În momentul deflagrației avea la bord 97 de oameni, iar 13 pasageri și 22 de membri ai echipajului au murit. Și-a mai pierdut viața un angajat al aeroportului aflat la sol.
„Mândria Germaniei” a fost un dirijabil german de mari dimensiuni destinat transportului comercial de pasageri. A fost liderul clasei Hindenburg, clasa cu cel mai lung tip de dirijabile (245 metri) dintre aparatele de zbor și cel mai mare dirijabil prin volumul său (200.000 metri cubi). Mai multe teorii ale conspirației au apărut la scurt timp după ce a avut loc dezastrul, și anume: o conspiraţie menită să compromită guvernul german, dar care a sfârşit într-un sabotaj eşuat; o catastrofă care a fost prevestită cu câteva zile mai înainte sau doar o înlănţuire de circumstanţe care a culminat cu un deznodământ tragic.
Proiectat și construit de compania Zeppelin, dirijabilul a fost operațional timp de 14 luni
Germania a folosit pentru prima dată dirijabilele în 1914, în timpul Primului Război Mondial, inclusiv în scopuri distructive, precum bombardarea ţărilor inamice. Doar la Londra au fost aruncate peste 200 de tone de explozibil. Odată cu progresul tehnicii militare, dirijabilele au devenit o ţintă uşoară pentru avioane şi pentru artileria de la sol, orice impact cu fuselajul provocând distrugerea lor în doar câteva secunde, din cauza hidrogenului inflamabil cu care erau umplute primele aerostate de acest tip, numite şi zepeline.
La sfârşitul conflictului armat, Germania a continuat să fabrice zepeline printre care şi modelul ZR-3, destinate armatei americane, ca plată pentru daunele de război. În 1928, a fost construit cel mai grandios dirijabil de pasageri, o anticipare a următorului model. Era vorba despre Graf Zeppelin, un dirijabil de 236 metri lungime, care putea să transporte 20 de pasageri şi o greutate de 12 tone, cu o viteză de 95 km/h. Statisticile de zbor erau de-a dreptul impresionante. La finele lui 1936, Graff a depăşit un milion de kilometri, însumând peste 16 000 ore de zbor fără a înregistra nici un accident, la un total de 576 de călătorii. În acest mod, Germania a devenit principala putere aeriană de transport, după eşecurile americanilor şi încercările nereuşite ale britanicilor cu modelul de serie R-101.
Destinaţia predilectă a dirijabilului Graf Zeppelin era Brazilia, dar în scurt timp a acoperit atât nordul, cât şi sudul Americii, deţinând monopolul rutelor transatlantice pe calea aerului.
Compania Zeppelin a dorit să profite de acest brusc şi nesperat succes şi nu a întârziat să iniţieze un alt proiect:construcţia unui dirijabil de mari proporţii, care să acopere ruta dintre Europa şi Statele Unite, având ca principală escală New Yorkul. Astfel, a fost construit cel mai mare aparat:dirijabilul Hindenburg.
Cu o lungime de 249 metri şi o înălţime de 38 metri, era aproape la fel de mare ca Titanicul şi oferea, de asemenea, un confort maxim pasagerilor săi. Un salon de servit masa şi altul de lectură, o sală pentru fumători, complet izolată şi ignifugă, cabine individuale de duş şi o punte pentru promenadă cu vedere panoramică;toate acestea se aflau sub 2.000.000 m3 de hidrogen.
La data de 3 mai 1937, giganticul aerostat cu hidrogen a plecat de la Frankfurt cu destinaţia New York, în ceea ce urma să fie ultimul său zbor. Un zbor care avea să marcheze sfârşitul dominaţiei dirijabilelor în transportul aerian.
Incendiul care a cuprins zeppelinul a fost surprins pe peliculă de presa și casele de film care trimiseseră reporteri pentru a filma sosirea lui Hindenburg.
