La comemorarea a 75 de ani de la dezastrul Hindenburg, Dan Grossman, istoric al aviației, a fost abordat de un om din audiență.
Acesta a spus că are imagini inedite cu explozia zeppelinului. Într-adevăr, filmul oferea un unghi nou din care era văzută catastrofa, rezolvând poate misterul cauzei sale, scrie Daily Mail.
„Am un film cu dezastrul Hindenburg”, a spus bărbatul, pe nume Bob Schenk. „Poate că nu vă interesează prea mult. A fost făcut de unchiul meu, Harold, dar dacă vreți totuși să-l vedeți vi-l voi arăta.”
Grossman a înțeles importanța înregistrării imediat ce a văzut-o. „Am rămas cu gura căscată”, a spus el. „Nu-mi vine să cred că avem acest unghi.”
Hindenburg a fost un dirijabil sau zeppelin care a explodat la Lakehurst, New Jersey, pe 6 mai 1937. Cameramanii de la sol au surprins teribilul moment, în timp ce crainicul radio Herbert Morrison a strigat: „O, umanitatea!”
Hindenburg a întârziat
În acea zi, unchiul lui Bob Schenck, Harold, se afla în mulțimea care aștepta sosirea lui Hindenburg. Zeppelinul plecase de la Frankfurt, cu trei zile în urmă, și era în întârziere.
Când în sfârșit s-a ivit, Schenk și-a scos camera și a început să filmeze.
Astfel, Harold a surprins ceva ce presei îi scăpase. Majoritatea cameramanilor au așteptat pentru ca Hindenburg să se apropie mai mult, pentru a le rămâne suficientă peliculă pentru a surprinde coborârea pasagerilor.
Din acest motiv, majoritatea filmărilor cunoscute au surprins explozia după ce aceasta se produsese.
„Dl. Schenck a filmat toate aceste cadre pe care cameramanii de presă nu le-au surprins, deși a ratat și el momentul în care scânteia s-a produs”, a comentat scriitorul și producătorul Rushmore DeNooyer noul documentar despre Hindenburg.
Corzile și scânteia
„Hindenburg trece de la stadiul de dirijabil intact la epavă calcinată la sol în doar 60 de secunde.”
Însă Harold a surprins ceva mult mai important – corzile. Înregistrarea sa arată momentul în care Hindenburg coboară corzile de aterizare, cu circa patru minute înainte de a exploda.
Investigatorii germani și americani de la acea vreme au fost de acord că explozia a fost provocată de o scânteie de electricitate statică.
Coborârea corzilor este posibil să fi provocat scânteia care a aprins hidrogenul în condițiile existenței unei scurgeri.
Acest lucru ar fi putut fi prevenit de operatorii dirijabilului, spune Grossman.
„Nu puteai fi sigur. Niciodată nu ești sigur când operezi o bombă zburătoare”, a spus Grossman. „Însă germanii creaseră protocoale speciale pentru operarea aeronavei, iar multe dintre ele fuseseră ignorate.”
„Aterizare de sus”
Mai mulți factori din acea zi este posibil să fi contribuit la explozie.
Primul, o furtună care avusese loc mai înainte a crescut riscul unei descărcări electrostatice.
Al doilea, Hindenburg era în întârziere. Echipajul, grăbindu-se să aterizeze, a încercat o „aterizare de sus”. Aceasta implica corzi aruncate de la înălțime și tragerea zeppelinului la sol.
Acest fel de aterizare prezintă mai multe riscuri să genereze scântei decât o „aterizare joasă”.
„Nu poți manevra niciodată o aeronavă cu hidrogen în completă siguranță, cu atât mai puțin când sunt furtuni cu fulgere”, a explicat Grossman.
„Însă îl poți manevrea într-un mod mai sigur sau mai puțin sigur, iar ei au ales modul mai puțin sigur, cu o aterizare de sus.”
Harold Schenk și-a întrerupt filmarea la sosirea lui Hindenburg. Însă, după explozie, a pornit din nou camera.
Unghiul larg
De data aceasta, Schenck – care stătea într-un alt loc decât restul cameramanilor – a prins un unghi mai larg al exploziei decât cele cunoscute până acum.
Înregistrarea lui surprinde nasul și coada aeronavei îl flăcări.
„Din cauza locului unde se aflau cameramanii de presă, care erau foarte aproape de nasul sau coada navei, nu le poți vedea pe amândouă”, a spus Grossman.
Despre noua înregistrare, Grossman a declarat:
„Îți faci o idee despre cum a fost evenimentul dacă te-ai fi aflat acolo și l-ai fi văzut cu ochii tăi, lucru care nu se întâmplă cu cadrele înguste oferite de celelalte imagini.”
