Asociația Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), în parteneriat cu Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj (MNIT) și în colaborare cu Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au desfăşurat în perioada 5–9 octombrie 2020 o nouă campanie de cercetări arheologice în orașul Târgu Ocna, județul Bacău.
Acţiunea a avut ca obiectiv căutarea, descoperirea şi recuperarea rămăşiţelor pământeşti ale deţinuţilor politici decedaţi în penitenciarul din localitate.
Începând din acest an, investigațiile arheologice care privesc crimele regimului comunist din România se desfășoară sub patronajul AFDPR. Cercetările sunt efectuate de un colectiv de arheologi specializați în arheologia victimelor comunismului, cu care AFDPR colaborează începând din 2006, anul când s-au pus oficial bazele acestui domeniu nou și inedit de cercetare în arheologia românească, inițiat și dezvoltat de către membrii acestui colectiv.
Această echipă de specialiști a efectuat toate investigațiile arheologice din ultimii 15 ani, referitoare la căutarea mormintelor victimelor comunismului, desfășurate pe întregul cuprins al țării, în directă conlucrare cu unitățile de Parchet Militar.
Până în acest an, arheologii au lucrat ca angajați sau colaboratori la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER), de unde au fost siliți să plece.
După campania de săpături arheologice de la Periprava, încheiată în urmă cu o lună, au fost reluate și continuate cercetările de la Târgu Ocna pentru descoperirea și recuperarea osemintelor deținuților politici morți în penitenciarul din localitate.
Conform unei evidențe bazate pe surse documentare, în perioada 1950-1964 la penitenciarul din Târgu Ocna au fost încarcerate, pe diferite termene de timp, un număr de 843 de persoane condamnate pentru delicte politice, dintre care 73 au decedat în timpul detenției.
Morții au fost înhumați într-un cimitir parohial situat în apropierea penitenciarului, lângă Biserica ortodoxă cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena.
Înmormântările s-au făcut într-o zonă separată a cimitirului, folosită în trecut mai mult pentru nevoile funerare ale penitenciarului.
Trupurile defuncţilor au fost depuse, fără sicriu, în gropi individuale sau comune, nemarcate la suprafața solului.
Între anii 1977 şi 1997, timp în care imobilul penitenciarului a adăpostit un Sanatoriu pentru bolnavi psihici, mulți dintre pacienţii decedaţi aici au fost îngropaţi tot în această zonă a cimitirului.
În ultimele trei decenii, terenul unde au fost îngropați deținuții a fost cedat treptat credincioșilor din parohie, pentru locuri de veci.
Ca urmare, gropile de înhumare au afectat, parțial sau integral, multe din mormintele deținuților și ale bolnavilor psihici.
Evoluția obiectivă a situației din teren a făcut ca, în zona cimitirului unde s-au îngropat deținuții, suprafața de teren rămasă neocupată să se restrângă treptat.
