Arheologii au descoperit în China un sistem de canalizare cu țevi ceramice vechi de 4.000 de ani
Această minune a ingineriei preistorice a fost scoasă la iveală în timpul săpăturilor într-o așezare neolitică cunoscută sub numele de Pingliangtai, în provincia Henan din nordul Chinei Centrale. Construcția sistemului de scurgere, care includea o vastă rețea de canale interconectate și un șanț imens, pe lângă conductele subterane, ar fi avut loc între 2.100 și 1.900 î.Hr.
„Așezarea antică a fost construită pe o câmpie din vecinătatea râului Huai superior, într-o regiune în care sezonul musonic de vară poate aduce cantități mari de apă. Prin examinarea unor mostre de sedimente vechi de 4.200 de ani, arheologii chinezi au găsit dovezi ale unor inundații extrem de abundente care au avut loc în acea perioadă”.
Condițiile severe de mediu au contribuit la coeziunea socială
Au fost construite șanțuri de scurgere individuale pentru fiecare casă din sat, asigurându-se că fiecare dintre cei 450-600 de locuitori din Pingliangtai ar fi fost protejați de inundații. Între timp, zonele publice din Pingliangtai erau prevăzute cu șanțuri mai adânci care se conectau la țevile de ceramică ce deviau apa către un șanț care înconjura zidurile de pământ ce împrejmuiau comunitatea.
Ultima parte a acestui sistem pe două niveluri era extrem de complicată și ar fi necesitat o cantitate enormă de muncă pentru a fi construită și întreținută. Ceea ce este remarcabil aici este faptul că fiecare gospodărie și zonă publică din așezare era la fel de bine drenată, ceea ce demonstrează că nimeni nu a beneficiat de privilegii speciale atunci când sistemul a fost realizat.
Țevile ceramice descoperite, care sunt încă în mare parte în stare excelentă, au un diametru cuprins între 20 și 30 de centimetri și au fost fabricate în secțiuni cu o lungime cuprinsă între 30 și 40 cm, putând fi montate împreună în funcție de necesități. Așezarea a fost construită pe o pantă ușoară, înclinată în jos spre sud, iar sistemul de drenaj a fost aliniat pentru a se asigura că toată apa se scurge la vale și se îndepărtează de zonele rezidențiale.
Sistemul de canalizare a fost creat în mod cert pentru a-i proteja pe toți membrii comunității de inundații. Acest angajament față de egalitate a fost reflectat și prin faptul că toate casele excavate la Pingliangtai erau de aceeași dimensiune modestă și toate erau grupate în rânduri care nu indicau nicio diviziune socială. Mormintele găsite în cimitirul comunității nu au evidențiat nicio distincție între membrii elitelor și cetățenii obișnuiți. Aici, toate gropile au fost săpate la dimensiuni uniforme și nu au fost decorate cu pietre funerare elaborate sau însoțite de colecții de obiecte valoroase.
Potrivit arheologilor chinezi, proiectarea și amenajarea sistemului de canalizare și a comunității în ansamblu reflectă o structură democratică de împărțire a puterii precum și un proces decizional.
„În loc de o „ierarhie centralizată”, lucrările de canalizare au fost practicate în principal la nivel de gospodărie și comunitate, ocazie prin care societatea Pingliangtai a fost atrasă de aspectele mult mai pragmatice ale guvernării sociale”, au scris arheologii într-un articol publicat în revista Nature Water .
