Când Adunarea Norodului se găsea în preajma Bucureştilor, iar eteriştii înaintau şi ei spre acelaşi obiectiv, la 16 martie au plecat la Braşov şi consulul rus Pini, Iordache şi Grigore Filipescu, Alecu Ghica, Constantin Samurcaş ş.a.
La intrarea lui Alexandru Ipsilanti, comandantul Eteriei, în Muntenia, „căpitanii albanezi…se pregăteau a-l ataca…” pe Tudor Vladimirescu.
Aflat încă în Moldova, comandantul Eteriei, Alexandru Ipsilanti, dădea, printr-o scrisoare datată 27 februarie 1821, ordin ca toate forţele militare ale eteriştilor, comandate de ofiţerii Iordache, Farmache, Hagi Prodan, Mihali, Ghencea, să se strângă la Bucureşti, unde va ajunge şi el, neîntârziat.
Pe 22 februarie 1821, Alexandru Ipsilanti, conducătorul Eteriei, trecuse Prutul, în fruntea unui mic corp de oaste, inclusiv „batalionul sacru”, format din tineri aristocraţi greci, constantinopolitani de origine, şi sosise la Iaşi, unde l-a asigurat pe domnul fanariot Mihai Suţu de sprijinul pe care Rusia îl acorda mişcării sale în vederea eliberării Greciei şi de iminenţa intrării unei puternice armate ruse în Moldova, în cazul unei intervenţii otomane.
Alexandru Ipsilanti era fiul domnitorului Moldovei și al Țării Românești Constantin Ipsilanti și descendent direct al lui Constantin Brâncoveanu.
