Locotenent-colonelul rus care a salvat omenirea de la al Treilea Război Mondial
Războiul actual din Ucraina a readus în discuție posibilitatea înfricoșătoare de utilizare a armelor nucleare, ceea ce ar însemna o catastrofă pentru întreaga omenire. Însă, situația a fost cu mult mai tensionată pe 26 septembrie 1983, atunci când un militar rus a salvat practic omenirea de la distrugerea totală.
În plin Război Rece, președintele SUA de la acea vreme, Ronald Reagan aducea tot mai multe acuzații Uniunii Sovietice, comparând adversarul cu un „imperiu malefic”. Anunțul venea la scurt timp după ce Casa Albă anunțase o creștere a numărului de arme nucleare.
Stanislav Petrov era pe atunci colonel locotenent în forțele de apărare aeriene sovietice și ofițer de gardă în centrul secret de comandă Serpukhov-15. Acest centru se afla în afara Moscovei și era destinat monitorizării posibilelor amenințări din partea Statelor Unite ale Americii receptate de sateliții sovietici de deasupra SUA. Pe atunci avea 44 de ani, iar riscul unui atac din partea SUA părea iminent.
Astfel, pe 26 septembrie 1983, la miezul nopții, au început să sune alarmele. Petrov a văzut că pe computer apăruse un mesaj care transmitea că SUA a trimis o rachetă balistică intercontinentală către Rusia. La doar câteva secunde după, o alertă nouă a anunțat că alte patru rachete au fost detectate. Trebuie reamintit faptul că o rachetă balistică intercontinentală ar fi putut ajunge din Statele Unite în Uniunea Sovietică (și invers) în 12 minute. Astfel, în cazul nefericit al unui atac reciproc, doar câteva secunde făceau diferența dintre viață și moarte.
Sistemele de supraveghere sovietice au anunțat un atac nuclear venit din partea americanilor
În mod normal, trebuia să îi anunțe pe superiorii săi, care – la rândul lor – aveau responsabilitatea de a-l anunța pe liderul sovietic Yuri Andropov, pentru ca acesta să ia o decizie cu privire la un posibil contra-atac. Fiecare secundă era un risc în plus asumat în cazul unui atac asupra Uniunii Sovietice.
„Nu exista o regulă cu privire la cât timp aveam voie să ne gândim înainte să dăm raportul cu privire la un atac”, povestea Petrov pentru BBC în 2013.
„Dar știam că fiecare secundă de amânare răpea timp valoros, că armata Uniunii Sovietice și liderii politici trebuiau informați fără întârziere. Tot ce a trebuit să fac a fost să mă întind către telefon, să apelez linia directă către comandanții de sus – dar nu mă puteam mișca. Mă simțeam de parcă aș fi stat într-o tigaie fierbinte”.
Rămas fără cuvinte în fața ecranului care prevestea o catastrofă, Petrov a avut curajul să ia în considerare faptul că este posibil să fie vorba despre o eroare tehnică. Șansele de a fi greșit erau la fel de mari ca cele de a fi luat decizia bună, dar cumva a avut dreptate. Alarma falsă fusese cauzată de faptul că sateliții au confundat reflexia soarelui de pe nori cu niște rachete.
Deși a evitat un război nuclear absolut inutil, meritele nu i-au fost alocate, iar la câteva luni după incident, a demisionat și s-a angajat ca inginer de cercetare. Ulterior, povestea sa a fost cunoscută de Occident, iar din 1998 viața lui s-a schimbat complet.
A câștigat premiul Dresden pentru pace, iar pe 21 mai 2004, o asociație din San Francisco i-au acordat lui Petrov premiul de „Cetățean Mondial”.
Stanislav Petrov a murit în mai 2017.
