Spiritul românesc în arta modernă. Constantin Brâncuși și evoluția sculpturii din secolul XX
Decizia lui Brâncuși de a părăsi atelierul lui Rodin a marcat începutul unui nou drum în cariera sa artistică. Îndepărtarea realității și a figurației din lucrările sale i-a permis lui Brâncuși să ofere o dimensiune spirituală adânc înrădăcinată în cultura populară românească. Nu numai că a fost pionierul unui nou tip de reprezentare tridimensională, dar a redefinit și sculptura modernistă.
Copilăria dură a lui Constantin Brâncuși
Constantin Brâncuși s-a născut în satul Hobița, în vestul României, la 19 februarie 1876. A fost al cincilea dintre cei șapte copii ai unei familii de țărani săraci. La vârsta de șapte ani, a început să lucreze ca cioban în Munții Carpați. De asemenea, și-a petrecut o parte din copilărie lucrând ca ucenic în diferite ateliere mici. Acolo a învățat să cioplească bucăți de lemn și să confecționeze obiecte și unelte.
La vârsta de 18 ani, Brâncuși a decis să părăsească atelierul de tâmplărie și să se înscrie la Școala de Arte și Meserii din Craiova. Ulterior, a urmat cursurile Școlii de Arte Frumoase din București, pe care a absolvit-o cinci ani mai târziu. În 1903, Brâncuși a decis să părăsească Bucureștiul și să plece la Paris. Brâncuși și-a continuat studiile la Paris, la École Nationale des Beaux-Arts, unde a încercat să portretizeze esența subiecților săi pentru a obține adevărata formă ideală a acestora.
Atelierul lui Constantin Brâncuși din Paris
În 1906, Constantin Brâncuși a avut prima sa expoziție personală
Artistul a fost inspirat de stilul lui Auguste Rodin. Un an mai târziu a intrat în atelierul lui Rodin ca ucenic, dar nu a rămas acolo prea mult timp, deoarece a ales să-și croiască propriul drum în cariera sa. Brâncuși s-a îndreptat spre abstractizare. De fapt, primitivismul a jucat un rol central în sculpturile moderne ale lui Brâncuși și în cariera sa de artist. El a decis să părăsească atelierul lui Rodin, deoarece simțea nevoia să se dezvolte pe cont propriu. „Nimic nu poate crește la umbra marilor copaci”, spunea Brâncuși. Stilul său s-a diferențiat de metodele clasice de sculptură, punând accentul pe așa-numita cultură primitivă. La Paris, s-a alăturat cercului de artiști de avangardă și s-a împrietenit cu Marcel Duchamp, Fernand Léger, Henri Matisse, Amedeo Modigliani și Henri Rousseau.
Deși a intrat în lumea avangardei pariziene, Constantin Brâncuși nu și-a pierdut niciodată stilul de viață rural. El a rămas atașat de materialele tradiționale. A fost considerat un outsider în lumea artei din Paris, deoarece era un imigrant român. Spre deosebire de sculpturile clasice, care sunt sculptate până la detaliu pentru a crea figuri idealizate, sculpturile moderne ale lui Brâncuși se concentrau pe esența formei. Lucrările sale sunt caracterizate de eleganță geometrică, măiestrie excelentă și utilizarea inovatoare a diferitelor materiale, precum lemnul, marmura, oțelul și bronzul.
„Sărutul” lui Brâncuși
În 1908, Constantin Brâncuși a creat una dintre cele mai faimoase sculpturi moderne ale sale, „Sărutul”. Această creație a marcat sfârșitul influenței lui Rodin și începutul fazei primitiviste a lui Brâncuși. Această sculptură modernă este realizată dintr-o singură bucată de piatră.
Prin plasarea figurilor direct pe sol și nu pe un soclu, Brâncuși a dorit să evite complexitatea unei platforme mai înalte și, în schimb, a căutat adevărul în natură. El a încercat să treacă dincolo de aparențele de suprafață pentru a capta esența spiritului cuplului. Scopul acestei sculpturi a fost de a exprima conceptul de întregire a două ființe individuale care au devenit una singură, simbolizat de un sărut. Există versiuni similare ale acestei lucrări în diferite muzee. Ideea de uniune exprimată în aceste două figuri masculine și feminine care se unesc are un instinct primitiv. Geometria sa simplificată, care a devenit principala caracteristică a operei lui Brâncuși, l-a afectat direct pe prietenul său, pictorul Amedeo Modigliani.
În timpul șederii sale la Paris, Constantin Brâncuși a fost profund influențat de arta africană și de cea amerindiană. Este posibil ca Brâncuși să fi fost inspirat de formele semi-abstracte de artă care depășeau tradiția occidentală. A căutat să simplifice subiectele pe care le-a ales și a încercat să găsească cele mai simple și mai elegante modalități de a exprima esența temelor alese.
Cele două surse principale de inspirație pentru Brâncuși au fost cultura populară românească și arta africană
Prima a fost sculptura în lemn, pe care Brâncuși a încorporat-o în lucrările sale de artă. Miturile populare românești, poveștile și simbolurile arhaice au influențat, de asemenea, alegerea temelor sale. În ceea ce privește arta africană, unele dintre lucrările reprezentative ale lui Brâncuși au caracteristici similare cu sculpturile figurative africane, cum ar fi trăsăturile faciale simplificate, modelele geometrice și torsurile lungi. O altă influență artistică majoră a fost opera lui Rodin. Maestrul francez a avut un impact profund asupra sculptorului român. Rodin l-a învățat pe Brâncuși cum să folosească materialele pentru a da viață temelor sale.
Moștenirea lui Constantin Brâncuși
Constantin Brâncuși a schimbat natura sculpturii moderne a secolului XX. El a eliberat sculptura de noțiunile preconcepute de realism și reprezentare, formându-și propriul limbaj de abstracție simplificată. În 1952, Brâncuși a dobândit cetățenia franceză, iar cinci ani mai târziu, la 16 martie 1957, s-a stins din viață. În testamentul său, Brâncuși și-a lăsat moștenire operele de artă Muzeului de Artă Modernă din Paris. El a dăruit muzeului peste 80 de sculpturi, cu condiția ca întregul său atelier să fie transferat la muzeu, în forma sa originală.
În prezent, atelierul lui Constantin Brâncuși a fost reconstruit în spațiul deschis al Centrului Georges Pompidou din Paris și funcționează ca muzeu. Colecții cu lucrările sale se află în cele mai importante muzee din lume, printre care Muzeul de Artă Modernă din New York, Muzeul de Artă din Philadelphia, Tate Modern din Londra și Muzeul Național de Artă din București.
