Sfântul Serghie, șezând în temniță și auzind că prietenul lui s-a sfârșit în chinuri, plângea mult pentru despărțirea de el, zicând:
„Vai mie, fratele meu, Vah, de acum nu vom mai cânta, zicând: iată ce este bun sau ce este frumos, fără numai a locui frații împreună; pentru că m-ai lăsat singur”.
Tânguindu-se în acest fel, în noaptea următoare lui Serghie i s-a aratat Sfantul Vah, într-o lumină cerească foarte stralucitoare și l-a mângâiat, spunându-i despre răsplata cea pregătită în ceruri și întărindu-l spre muceniceasca nevoință către care va veni în curând și va câștigă de la Hristos Domnul mare milă și mare îndrăzneala.
Sfântul Serghie s-a bucurat foarte mult de arătarea lui Vah și întru bucuria inimii cânta lui Dumnezeu.
În ziua următoare ighemonul, vrând să meargă în cetatea Sur, a poruncit ca Serghie să fie adus după el.
Acolo, șezând la judecată, a zis către sfânt: „Vah, om necredincios și rău, nevrând să jertfească zeilor, a vrut mai bine să moară de moarte silnică decât să-i cinstească pe zei, iar eu l-am pedepsit după faptele sale.Dar tu, domnul meu Serghie, pentru ce urmezi credinței celei rele și te duci de voie în mare primejdie?
Binefăcătorul meu, nu te condamna singur la chinuri, pentru că eu mă rușinez de ale tale faceri de bine și mă rușinez de cinstea ta, pentru că tu stai osândit înaintea mea, iar eu șed și te judec pe ține.
Eu, care eram mai mic decât tine, m-am învrednicit de mare cinste prin mijlocirea ta, și iată că acum sunt mai mare decât tine, iar tu, care ai căpătat de la împărat mare cinste și multe bunătăți, iată că acum singur îți doreșți răul; deci, te rog, ascultă sfatul meu, supune-te voii împăratului și cinstește pe zei, că să dobandeșți cinstea și dregătoria cea de mai înainte”.
A răspuns sfântul, zicând: „Cinstea și slavă cea vremelnică sunt deșarte, iar necinstea se face pricinuitoare de cinstea cea vremelnică. Deci, nu mă îngrijesc de această necinste și nici nu doresc cinstea vremelnică, căci nădăjduiesc să fiu cinstit de Hristosul meu cu cinstea cea adevărată și veșnică în mărirea cea cerească.
Tu pomeneșți facerile mele de bine, cum că ți-am mijlocit de la împăratul cel pamântesc această dragoste mare, dar ascultă-mă pe mine și, cunoscând adevărul, leapădă-te de necurații tăi zei și închină-te împreună cu mine Dumnezeului ceresc și Împăratului veacurilor, iar eu îți făgăduiesc că să-ți mijlocesc de la El mai multe bunătăți decât ai tu de la Maximian”.
