Sfântul Longhin a fost un soldat roman, martor la învierea lui Iisus Hristos. A mărturisit aceasta și a fost martirizat pentru credința sa. Crezând în divinitate după ce a fost martor la învierea lui Hristos, pe care a avut sarcina să îl păzească în mormânt, Sfântul Longhin a renunțat la funcția sa de comandant de sutaș pentru a împrăștia cuvântul creștin. A ales martiriul în loc de o viață conform legilor păgânești. Biserica îl cinstește astăzi, 16 octombrie.
Ocupând postul de sutaș sub Pilat, guvernatorul Iudeii, Longhin a fost comandat să păzească mormântul lui Hristos. Impresionat de seria de evenimente miraculoase, a exclamat, „Cu adevărat, acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!” Refuzând să primească bani de la iudei pentru a nega învierea, și-a părăsit postul și a început să răspândească credința creștină. Ceea ce a dus la execuția lui prin decapitare, la fel ca și ceilalți doi soldați cu el.
Capul lui a fost abandonat într-un morman de gunoaie, dar a fost găsit mai târziu de o femeie oarbă căreia i s-a arătat Sfântul în vis și i-a promis vindecarea. Odată vindecată, femeia a avut o viziune în care fiul ei decedat era alături de Sfântul Longhin în ceruri. Așa că a adus capul acestuia într-o biserică pentru venerare. În Biserica Sfântului Mormânt se găsește un altar special dedicat lui Longhin, care aparține exclusiv comunității ortodoxe.
Sfântul Longhin, sutașul care cu altar în Sfântul Mormânt
În acest sanctuar, există un altar și o icoană care îl portretizează pe Sfântul Longhin întinzându-și mâna către figura răstignită a lui Hristos. Conform tradiției bisericești, Longhin și soldații săi au fost martori la eclipsele soarelui și cutremurul ce au avut loc în momentul în care Hristos a murit, moment în care au mărturisit, „Cu adevărat, Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu” (Matei 27, 54).
Termenul „sutaș” provine din limbajul militar și este o denumire istorică pentru comandantul unei unități de aproximativ 100 de soldați, adică al unei sute. Această funcție era frecvent întâlnită în armatele romane, dar a fost adoptată și de alte forțe militare de-a lungul istoriei. Sutașul avea responsabilități de comandă și de coordonare a trupelor din subordinea sa și raporta la ofițerii de rang mai înalt.
În contextul povestirii despre Sfântul Longhin, acesta era un sutaș în armata romană, adică avea o funcție de comandă și era responsabil cu paza mormântului lui Iisus Hristos. Rolul său era important, deoarece el și soldații săi aveau sarcina de a împiedica orice posibilă profanare a mormântului sau falsificare a evenimentelor legate de învierea lui Hristos.
