Semnal de alarmă al unui fost general: „Germania se concentrează în sfârșit pe apărarea NATO, dar armatei îi lipsește aproape tot ce are nevoie!”
Acesta este avertismentul unui fost general german, care susține că Germania trebuie să își recondiționeze forțele armate grav neglijate – deși acest lucru va dura ani de zile pentru a fi realizat, potrivit Insider.
Invazia Rusiei în Ucraina și încercarea Germaniei de a furniza arme Kievului au „evidențiat starea de neglijență și orientarea depășită a forțelor armate germane”, scrie Erich Vad într-un eseu recent pentru Belfer Center for Science and International Affairs.
În primii ani de după Războiul Rece, armata Germaniei reunificate – care cuprindea Bundeswehr-ul vest-german și părți din National Volksarmee din Germania de Est – era o forță mare, bine antrenată și bine echipată.
În 1990, această forță avea aproape 500.000 de oameni. Astăzi, armata germană are doar 183.000 de oameni și nu își poate îndeplini obiectivele de recrutare. În 2018, jumătate dintre avioanele sale de luptă și niciunul dintre cele șase submarine ale sale nu au fost considerate pregătite pentru luptă. În 2022, comandanții germani s-au plâns că vehiculele lor de luptă pentru infanterie Puma erau pline de defecte.
Găsirea tancurilor Leopard 2 de rezervă și a altor vehicule blindate care sunt în stare mecanică bună pentru a fi trimise în Ucraina a fost o provocare. Multe dintre tancurile pe care Germania le-a trimis proveneau din stocurile proprii ale Bundeswehr-ului, reducând astfel efectivele de tancuri ale acesteia.
„Există o lipsă de unități blindate și mecanizate, care au fost reduse drastic de-a lungul anilor, o lipsă de muniție și slăbiciuni în logistica de stocare a depozitelor”, scrie Vad, care a fost consilier de politică militară al fostului cancelar Angela Merkel. „Multe instalații, inclusiv cazărmile, sunt în stare proastă”.
Problema este că Germania jonglează cu mai multe angajamente
Este presată să trimită arme în Ucraina și să îndeplinească angajamentele față de NATO și apărarea europeană, în timp ce își îndeplinește propriile cerințe de apărare națională.
La fel ca alte națiuni occidentale, reducerile de după Războiul Rece și sfârșitul conscripției au privat Bundeswehr-ul de fonduri, echipamente și personal. În 2020, cheltuielile de apărare ale Germaniei reprezentau doar 1,4% din PIB, cu mult sub obiectivul de 2% pe care membrii NATO s-au angajat să îl atingă până în 2024.
„Fiecare reformă militară trecută din Germania a fost menită nu să facă Bundeswehr-ul mai bun în ceea ce privește apărarea națională și a alianței – ci să facă forța mai mică și mai ieftină”, scrie Vad.
În plus, politica de apărare germană s-a concentrat ani de zile pe găsirea de personal și echipamente pentru a susține câteva mii de soldați care făceau parte din misiunea NATO din Afganistan.
„Achizițiile de armament s-au concentrat pe vehicule blindate de transport, mai degrabă decât pe tancuri de luptă și vehicule de luptă pentru infanterie”, scrie Vad.
Germania se vede acum nevoită să treacă de la războiul de contrainsurgență de intensitate redusă la războiul mecanizat de intensitate ridicată
SUA suferă de aceeași afecțiune: Pentagonul a realizat cu întârziere că două decenii de contrainsurgență l-au lăsat nepregătit pentru un război convențional împotriva marilor puteri precum China și Rusia.
După ce a fost criticat pentru un răspuns lent la invazia Rusiei în Ucraina, Berlinul încearcă să corecteze deficiențele. În februarie, a anunțat o creștere de 10 miliarde de euro a bugetului apărării pentru 2024. Aceasta s-ar adăuga la o creștere de 100 de miliarde de euro în 2022. Cu toate acestea, oficialii germani au declarat că ar putea dura cinci ani pentru a atinge obiectivul de 2%.
„Accelerarea bazei industriale de apărare a unei națiuni este o provocare uriașă”
De exemplu, stimularea producției de muniție de artilerie va dura ani de zile. În SUA, doar câteva fabrici produc această muniție, dar SUA a putut acționa unilateral, spre deosebire de mulți dintre membrii europeni ai NATO.
În pofida apelurilor lansate de ani de zile de Franța pentru o apărare paneuropeană, coordonarea achizițiilor de apărare germane cu alte state UE – fiecare cu nevoi militare și priorități politice distincte – este dificilă.
Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, încearcă să revitalizeze producția de apărare, dar „numeroase obstacole birocratice – cum ar fi directivele privind procedurile de licitație la nivelul UE, atribuirea și acceptarea contractelor și aprobarea finală a materialului produs – continuă să îi împiedice eforturile”, scrie Vad.
Cheltuielile combinate ale Europei în domeniul apărării sunt mult mai mari decât cele ale Rusiei. „Și totuși, nimeni nu îi ia în serios pe europeni în domeniul militar”, susține Vad, deplângând risipa de către UE a unor „sume enorme în sectorul apărării” prin duplicarea producției și a certificărilor, lipsa de sinergie și „egoismul general”.
Cu toate acestea, „Germania nu poate merge singură” și alte state europene membre NATO ar trebui, de asemenea, să își sporească capacitățile de apărare, scrie Vad, adăugând că SUA, deși își mută atenția spre Pacific, „vor rămâne indispensabile” pentru apărarea Europei:
„Este clar că, fără Statele Unite, Europa nu poate echilibra din punct de vedere strategic puteri precum China sau Rusia, sau chiar parteneri NATO precum Turcia”.
De asemenea, Vad consideră că „doar îmbunătățirea capacităților militare nu va face Europa sigură nici acum, nici pe termen lung”. În cele din urmă, europenii vor trebui să lucreze împreună pentru a găsi o soluție politică la războiul din Ucraina.
