Așa că Regina Isabela socoti că cel mai bun lucru este să ferească mica ființă de furia dușmanilor, încredințând-o unor săteni din ținutul Orleans.
Copilul trebuia să treacă drept al Isabelei Romee și a fost dus în sat pe 7 ianuarie 1407.
Data se găsește trecută într-o scrisoare a lui Parceval de Boulainvilliers către ducele de Milano, Filip-Maria Visconti.
Acesta povestește că în noaptea aceea toate păsările satului Domremy au fost cuprinse de neliniște și el crede că lucrul s-a produs din pricina nașterii Fecioarei din Orleans.
Or, ce se întâmplase?
În noaptea de 6 ianuarie au sosit în sat niște cavaleri care au adus copilul familiei Arc și de zgomotul trecerii lor prin cătun s-au speriat animalele și păsările.
În orice caz, a doua zi s-a comentat apariția neașteptată a unui copil în casa săteanului d’Arc.
După aceea, subiectul a dispărut din dezbaterea sătenilor.
Jacques d’Arc, speriat de datoria ce-i revenea de a crește un copil de neam regesc, îi cere sfatul nobilului Bertrand de Poulengy, un confident al Reginei.
Când Ioana se făcu mare, de Poulengy îi tot vorbea de gloria și eroismul regilor Franței și căuta să îi aprindă dragostea pentru patrie.
În același timp, Jacques d’Arc, temându-se ca nu cumva fata să fie răpită de burgunzi, i-a sfătuit pe băieții lui, care o întovărășeau în permanență, că decât să fie răpită mai bine s-o ucidă ei.
Aceasta era situația la începutul anului 1428.
Conducătorul englezilor, ducele de Salsbury, promisese ducelui de Orleans că nu-i va călca teritoriile, dar nu se ținuse de cuvânt.
La război, ca la război!
Situația era disperată.
Șeful casei de Orleans, ducele Charles, era prizonier și nu exista nimeni care să întreprindă ceva pentru eliberarea țării.
Atunci toți, care cunoșteau secretul, și-au amintit de micuța Ioana, bastarda de Orleans, care-și petrecea tinerețea în satul Domremy.
Transformarea
Fetița timidă din Domremy devine dintr-odată conducătoarea autoritară a oștilor franceze.
În timpul procesului de la Reims, Ioana n-ar fi avut altceva de făcut pentru a scăpa de la moarte decât să spună cine este cu adevărat.
Dar ea a ținut secretul până la sfârșit.
Întrebărilor episcopului Cauchon, care o judeca, le răspunde stereotip:
Du-te la Rege și întreabă-l, el va spune totul, dacă va voi!
Secretul Ioanei a fost păstrat cu sfințenie.
Nu încape îndoială că bebelușul născut în 1406 putea fi al Regelui Carol al VI-lea, soțul Reginei Isabela de Bavaria.
Este lucru știu că că regele suferea de alienare mentală din 1402, iar după cele rămase de la doctorul Cabanes:
„Regele a dezertat din patul conhugal vreme de ani îndelungați”.
În momentul nașterii copilului, amantul Reginei era Ducele Ludovic de Orleans.
Pentru a evita scandalul, regina Isabela a decis ca fructul dragostei lor, care era Ioana, să fie scos din Paris, iar poporul a aflat de nașterea unui băiat care a murit imediat.
Copilul adevărat a fost trimis la Domremy.
Sursa: Realitatea ilustrată, 5 septembrie 1934
