Vocile sfinților au îndemnat-o în luptă
Pe parcursul timpului, s-au spus diferite povești despre acest personaj, existând inclusiv ipoteza că aceasta nu ar fi existat și că a fost o simplă invenție a naționaliști francezi. Pe de altă parte, i s-a atribuit statutul de vrăjitoare din cauza faptului că aceasta susținuse că a auzit vocile sfinților și a lui Dumnezeu care i-au cerut să lupte pentru patrie.
Când avea doar 16 ani, a reușit să aibă o audiență cu regele Franței, Carol al VII-lea, pe care l-a convins că a fost trimisă de Dumnezeu să elibereze Franța. De asemenea, l-a convins să îi ofere o escortă pentru a ridica asediul Orleansului. Acea victorie a fost urmată și de altele, deși nu există rapoarte că Ioana ar fi ucis pe cineva, aceasta ar fi pretins că strategia ei a inspirat trupele franceze. Alte surse susțin că în momentul în care Ioana ar fi ajuns la Orleans, armata Angliei ar fi părăsit orașul în urmă cu o săptămână.
În timp ce conducea un alt atac, Ioana a fost capturată și vândută autorităților engleze. Judecată, dorința ei de îndrumare divină au fost folosite tot împotriva ei pentru a o acuza de erezie, dar și de vrăjitorie. După un an de închisoare, în care a fost supusă la interogări constante, Ioana, în vârstă de 19 ani, a fost găsită vinovată și condamnată prin arderea pe rug, pe 30 mai 1431.
Arsă de trei ori
În cazul morții ei, nu există vreo relatare că aceasta ar fi murit din cauza focului. În schimb, ea a strigat „Iisuse! Iisuse!”, iar apoi nu a mai scos niciun sunet. Din cauza faptului că nimeni nu era sigur că Ioana era moartă, au decis să o ardă și a doua oară, iar mai apoi a treia oară. S-ar spune că ar fi existat un interes foarte mare din partea Cardinalului de la Winchester de a o arde și a doua oară, pentru a nu exista cineva care să vrea să preia vreun lucru rămas de la ea.
Legat de cea de-a treia ardere există diferite povești. Unele relatări spun că soldații care au fost însărcinați cu curățarea mizeriei de după execuție, i-ar fi găsit inima intactă, plină de sânge, neatinsă de foc. Ar fi încercat să scape de ea aruncând petrol peste ea, cu scopul de a lua foc, însă acest lucru nu s-a întâmplat. În acel moment, soldații au strigat că au ars un sfânt și că sunt condamnați pe vecie, motiv pentru care au decis să arunce inima și cenușa ei în râul Sena.
În 1456, sentința a fost anulată, Ioana d’Arc fiind reabilitată, însă nu și sanctificată imediat. Acest lucru are loc de abia în anul 1921, când în Franța se află la putere o formațiune de dreapta.
