Seara de 13 februarie în care Florenţa de pe Elba a fost făcută una cu pământul

 

Cerul de deasupra oraşului a fost întunecat, în seara zilei de 13 februarie 1945, de bombardierele britanice şi americane.

În doar 18 ore, oraşul a fost transformat în ceea ce jurnalistul şi scriitorul britanic Sinclair McKay denumeşte, în cartea sa ”Dresden: the Fire and the Darkness”, ”un totem pentru obscenitatea războiului total”,.

În primul val de bombardamente, în jurul orelor 10.00 p.m. (ora locală), au fost aruncate asupra centrului oraşului Dresda 880 de tone de bombe. Dispozitivele monstruoase cu înaltă încărcătură explozivă, denumite ”Prăjituri”, rupeau clădirile şi declanşau incendii. Oraşul era o torţă gigantică.

Al doilea val de bombardamente a surprins mulţi civili pe străzi, sirenele de avertizare nu mai funcţionau. O linie de 552 de aparate însumând circa 193 de km lungime a zdrobit metodic Dresda.

Praga, victima colaterală

Răsăritul a adus pe cerul oraşului, însă, alte 311 bombardiere, americane, care au bombardat ceea ce fusese deja distrus. Acest atac a evidenţiat sofismul preciziei de bombardament, trei bombardiere deviind atât de mult de la curs încât au lansat bombe deasupra oraşului ceh Praga, aflat nu foarte departe, la 112 km.

În cele trei zile de teroare semănată asupra oraşului, similare unei furtuni de foc, au fost lansate 2.400 de tone de explozibil de mare putere şi 1.500 de tone de bombe incendiare, conform Agerpres

Au fost ucişi 25.000 de oameni din populaţia de 640.000, potrivit datelor strânse de o comisie independentă de istorici stabilită în 2005 de Consiliul Local al oraşului Dresda şi date publicităţii sub forma unui raport final în 2010, conform www.dw.com.

În centrul oraşului, peste 75.000 de locuinţe au fost distruse, din care unele reprezentau monumente unice de arhitectură barocă, scrie The Atlantic, în ediţia electronică https://www.theatlantic.com.

Obiectivul bombardamentelor a fost instaurarea unei stări generale de confuzie între germani pentru decimarea gradului de încredere al populaţiei faţă de guvernul nazist. A urmat un val de refugiaţi care a blocat drumurile, paralizând eforturile de ajutor umanitar.

Definea perfecțiunea

Dresda, o podoabă arhitecturală a Europei pentru clădirile bijuterii care îmbrăcau oraşul, a primit binemeritat renumele ”Florenţa de pe Elba” înainte de începerea celui de-al Doilea Război Mondial.
A fost, deopotrivă, locul unde se realizau excepţionalele piese de porţelan în secolul al XVIII-lea, iar ulterior precisele maşini de cusut şi cele de scris.

A fost considerat de mulţi ”un oraş cu o eleganţă aparte care definea perfecţiunea”, scrie Gerard DeGroot în The Times.

În plan strategic şi economic, oraşul Dresda nu reprezenta un punct relevant pe harta conflictului, potrivit www.dw.com. Oraşul era amplasat la intersecţia şoselelor şi căilor ferate pe direcţia est-vest şi nord-sud.

Reconstrucția

”Pe termen scurt şi lung, sufletul oraşului Dresda a predominat”. Oraşul a fost reconstruit, devenind, deopotrivă, ”un testament pentru reconciliere şi rezistenţă”, conform https://www.thetimes.co.uk. Frauenkirche, un simbol al oraşului, catedrala luterană, a fost complet refăcută în 2005, reluându-şi grandoarea superbă.

”Oraşul a reuşit să strângă timpul laolaltă, schiţând trecutul mai aproape de prezent, reparând paguba provocată de nazişti şi de catastrofa din februarie 1945”, potrivit lui Sinclair McKay/

”Dresda 1945 – Tragedia şi Speranţa unui Oraş European” a fost titlul expoziţiei panoramice 360 de grade, găzduită de Asisi Panometer din Dresda, sub semnătura artistului berlinez Yadegar Asisi în ianuarie 2015 cu prilejul marcării a 70 de ani de la tragicele zile de februarie din 1945.

Winston Churchill avea să scrie: ”distrugerea oraşului Dresda rămâne o chestiune aflată sub semnul îndoielii privind modul de desfăşurare a bombardamentelor Aliaţilor”.

Parteneri