Și în prezent, așa zisa Mitropolie condusă de Vladimir moscovitul, a Chișinăului și „Întregii Moldove”- deci și aceea a Înaltului Teofan și a jumătății din Moldova din granițele României de azi (!?) -, Mitropolie ce ține de Moscova, prigonește preoții români, iar sute de mănăstiri, biserici și edificii ale adevăratei Mitropolii a Basarabiei sunt încă în ghearele rusești ale „fraților ortodocși” ieșiți degeaba din comunism.
Mitropolia Basarabiei a fost reactivată la Chișinău pe 14 septembrie 1992, de Înălțarea Sfintei Cruci, iar pe 19 decembrie 1992 a reintrat sub jurisdicţia Patriarhiei Române dar autoritățile ruso-comuniste de la Chișinău au refuzat să o recunoască.
După îndelungi bătălii juridice, la 13 decembrie 2001, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat Republica Moldova pentru acest caz, iar la 27 martie 2002 CEDO s-a pronunţat asupra cererii guvernului de la Chişinău de reexaminare a Hotărârii sale din 13 decembrie 2001 şi a respins-o ca nefondată.
Astfel Hotărârea CEDO a intrat definitiv în vigoare în chiar ziua în care se aniversa actul de reunificare naţională din 27 martie 1918, obligând autorităţile comuniste să o înregistreze, ceea ce s-a întâmplat după alte cinci luni, în urmă cu 18 ani, pe 30 iulie 2002.
Ziua de 30 iulie avea să fie însă, peste numai cinci ani, și ziua săvârșirii din viață a Părintelui Patriarh Teoctist, după o operație controversată executată la Spitalului Fundeni. În amintirea sa și a acestei lupte pentru Basarabia prezentăm pentru cititorii Evenimentului Istoric Scrisoarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist către fostul patriarh rus Alexei, de după o „mustrare” a Moscovei, venită la Patriarhia Română, cinic, chiar în ajunul Nașterii Domnului 1992, scrisoare în care vrednicul de pomenire Patriarh al României dă o lecție de demnitate, diplomație și istorie conducerii Rusiei de ieri și de azi.
Vlad Cubreacov, care a reprezentat Mitropolia Basarabiei la CEDO împreună cu avocatul americano-britanic John Warwick Montgomery, rememora cazul pe vechiul său blog jurnalistic, acum șters de agresori ruși online:
„Republica Moldova a debutat în justiţia naţională în anul 1998 prin dosarul pe care i l-a intentat Mitropolia Basarabiei, discriminată, persecutată cinic şi brutal, aruncată înafara cadrului legal. Procesul la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg fusese anticipat de un lung periplu în faţa instanţelor naţionale, acoperind ca timp mandatul a trei şefi de stat (Snegur, Lucinschi, Voronin) şi a şapte guverne (Sangheli I, Sangheli ll, Ciubuc l, Ciubuc ll, Sturza, Braghiş, Tarlev), la fel de ostile Mitropoliei Basarabiei. Deceniul negru (1992-2002) al persecuţiilor de stat împotriva Mitropoliei Basarabiei a arătat esenţa ruso-imperială şi reflexele marxiste ale stăpânirilor criptocomuniste de la Chişinău.
Ura nestăvilită a acestor stăpâniri a avut în anumite momente accente atât de sălbatice, încât s-a transformat în anticreştinism şi mizantropie de cea mai joasă speţă. Regretul nostru a fost cu atât mai mare de-a lungul acestui deceniu negru, cu cât Patriarhia soră Rusă a fost o şi mai nesăbuită persecutoare a creştinilor din Mitropolia Basarabiei, insistând să nu ne mai fie soră, ci mamă cu de-a sila, călcând în picioare bun simţ, adevăr istoric, canoane bisericeşti şi legi omeneşti.
Cazul Mitropoliei Basarabiei a constituit un adevărat test pentru fiecare şi pentru toţi, dar mai cu seamă pentru clerul şi clasa politică basarabeană. În această problemă nimeni nu a fost şi nu este neutru, pentru simplul fapt că nu te poţi niciodată opri la jumătate de cale între Adevăr şi minciună.
Victoria Mitropoliei Basarabiei împotriva Republicii Moldova la CEDO a ruşinat partida românofobilor de la noi care s-a văzut nevoită acum să-şi tempereze elanul persecutor şi să-şi subtilizeze diabolicul arsenal al metodelor de prigoană. Rămâne ca Dumnezeu şi istoria să le judece pe toate.
Preoţii şi credincioşii din Mitropolia Basarabiei nu au încetat niciodată să se roage pentru îmblânzirea şi luminarea prigonitorilor lor.
Valoarea hotărârii CEDO este, fără îndoială, una deosebită, întrucât ţine de noţiuni ca Dreptate, Adevărul şi Libertatea. Având pronunţate aspecte canonice, naţionale, (geo)politice chiar, problema Mitropoliei Basarabiei este, întâi de toate, una a drepturilor omului, concept biblic primar şi fundamental însuşit de sistemul juridic european modern.
Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului are, dincolo de valoarea sa intrinsecă de instrument juridic internaţional, valoarea unei inestimabile mărturii a calvarului şi umilinţelor suportate de românii basarabeni între 1992 şi 2002. Completată de alte mărturii, acestea se constituie în probă elocventă în cadrul unui atât de aşteptată şi necesar Proces al Comunismului.”, conchide Vald Cubreacov. Până la virtualul Proces al Comunismului, iată mesajul istoric al Patriarhului României:
Scrisoarea Prea Fericitului Patriarh Teoctist către Sanctitatea Sa Alexei II
SANCTITATEA VOASTRA,
PREA IUBITE FRATE
ÎN DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS,
Cu dragoste frăţească, Vă aducem la cunoştinţă că am primit scrisoarea Sanctităţii Voastre din 24 decembrie 1992, care ne-a produs mâhnire şi durere multă. Aceasta pentru faptul că Sanctitatea Voastră consideraţi Actul Sinodal al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, privitor la binecuvânmrea reactivării Mitropoliei Basarabiei, ca «ingerinţă anticanonică în problemele interne ale Bisericii Ortodoxe din Moldova».
