Scenariul de luptă al României cu Bulgaria, răsturnat de Frontul de la Salonic
În schimb, la granița sudică cu Bulgaria, o singură armată trebuia inițial să se apere, iar apoi să organizeze o ofensivă limitată în zona Ruse-Varna. Cu toate acestea, planurile nu se potrivesc adesea cu realitățile de pe teren.
Pe de altă parte, la granița sudică cu Bulgaria era desfășurată Armata a III-a, cu aproape 150.000 de soldați, comandată de generalul Mihai Aslan, la momentul intrării României în Marele Război. Conform planului de luptă, denumit „Ipoteza Z”, întocmit de Marele Cartier General, armata comandată de Aslan trebuia să respingă în prima fază un eventual atac bulgar, iar la 10 zile de la mobilizare urma să treacă la ofensivă pentru a distruge forțele inamice din nord-estul Bulgariei și să ocupe zona Ruse-Varna.
Ipoteza Z estima că forțele adverse vor avea maximum 120.000 de soldați bulgari, germani și turci și se baza pe premisa că cea mai mare parte a forțelor bulgare vor fi imobilizate în zona Salonic, înainte ca Puterile Centrale să poată chema întăriri de pe alte fronturi sau din rezerve.
Mackensen și bulgarii
Puterile Centrale știau că România putea deveni rapid vulnerabilă la un atac dinspre sud. Feldmareșalul german August von Mackensen, la sugestia lui Erich von Falkenhayn, a elaborat un plan pentru a face față acțiunilor întreprinse de România. În prima fază, acesta prevedea un atac al forțelor bulgare și germane împotriva armatei aliate, condusă de generalul francez Sarrail, pe Frontul Salonic. În a doua fază, trupele bulgaro-germane urmau să fie mutate rapid de pe frontul Salonic la granița cu România pentru un atac direct în direcția Dobrogea. Ținta principală era Turtucaia, deoarece o victorie acolo deschidea calea pentru un atac asupra Dobrogei.
Antanta cunoștea această vulnerabilitate și trebuia să o prevină printr-un atac al trupelor aliate de pe frontul Salonic. Dar trupele bulgaro-germane au fost primele care au executat atacul. Când asaltul lor a fost în cele din urmă oprit la 15/28 august, comandamentul bulgaro-german a decis să mute o parte din trupele sale spre nord, împotriva României.
Victoria de la Turtucaia a oferit Puterilor Centrale un moment de răgaz
Vestea victoriei de la Turtucaia a produs un entuziasm neobișnuit în rândul liderilor germani. Kaiserul Wilhelm, care la intrarea României în război „și-a pierdut cumpătul” și a declarat că „războiul era pierdut pentru Germania”, și-a revenit după depresia inițială, sărbătorind printr-o petrecere cu șampanie în onoarea reprezentantului bulgar.
Atacul trupelor germano-bulgare în sudul României și înaintarea lor în sudul Dobrogei a dat peste cap planurile armatei române. O parte din trupele care au intrat în Transilvania au fost retrase pentru a fi folosite pe Frontul Danubian. În acest timp, multe divizii solide germane și austro-ungare au ajuns în Transilvania.
