S-a sinucis ca să nu cadă în mâinile naziștilor care-i arseseră cărțile

 

Piesele sale în manieră expresionistă reflectă revolta tinerei intelectualități germane împotriva valorilor sociale din primele decenii ale secolului 20, considerate perimate („Fiul”, „Salvatorul”, „Ființele umane”), la fel și romanul („Greșeală și pasiune”).

După preluarea puterii de către naţional-socialiştii conduși de Hitler, cărţile sale au fost interzise, iar cele deja existente în biblioteci au fost arse.

Evreul Hasenclever a ales exilul şi a plecat în Franţa, la Nisa, unde, în 1934, s-a căsătorit cu Edith Schaefer.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost de două ori arestat şi închis, ca „inamic străin”.

Şi-a pus capăt zilelor în noaptea de 21 spre 22 iunie 1940, în lagărul Les Milles din oraşul Aix-en-Provence, în sudul Franţei.  Î înghițit o supradoză de „Veronal” ca să nu cadă în mâinile naziștilor.

Scriitorul Walter Hasenclever s-a născut la 8 iulie 1890, la Aachen, în familia medicului Friedrich Hasenclever.

A urmat studii de drept la Oxford şi Lausanne şi, ulterior, de literatură şi filosofie la Leipzig. A publicat prima poezie, intitulată „Oraşe, nopţi şi oameni”, în 1910.

Militând pentru preceptele expresionismului în lirica de tinereţe – „Adolescentul” (1913) şi „Poetul politic” (1919) – Hasenclever a creat totodată şi prototipul dramei expresioniste pe tema conflictului dintre generaţii în „Fiul”.

Din 1996, premiul Walter Hasenclever este acordat unui scriitor de limba germană la fiecare doi ani. Fondurile provin de la Societatea Walter Hasenclever (Walter-Hasenclever-Gesellschaft), precum și de la orașul său natal, Aachen, Societatea Schiller și gimnaziul Einhard pe care l-a frecventat.