Românii față în față cu „tractoarele blindate” ale sovieticilor în Bătălia de la Odessa
În apropierea orașului-port Odessa, armata și marina sovietică se confruntau cu părți din Armata a 11-a germană și cu întreaga Armată a 4-a română. La 8 august 1941 au început 73 de zile întregi de lupte, dar Odessa părea să nu cedeze în fața inamicului fascist. Apărarea Odesei de către Armata Roșie avea să provoace peste 92.000 de pierderi românilor, care au atacat cu 340.000 de oameni în total.
După ce au depășit pozițiile sovietice din afara orașului, românii au înconjurat Odessa și au început să atace simultan pe mai multe linii.
În ciuda eșecurilor, forțele sovietice din interior au contraatacat în mod repetat și i-au făcut pe români să plătească scump terenul pe care l-au capturat.
La 20 septembrie 1941, Odessa era complet încercuită, iar apărătorii sovietici din interiorul orașului nu aveau cum să facă rost de tancuri noi, trupe noi sau piese de schimb. Ei au decis să folosească tot ce aveau la dispoziție pentru a alunga inamicul. Acest lucru a însemnat crearea unui nou tip de vehicul blindat, tancul improvizat Ni-1.
Sovieticii au decis să folosească Ni-1 într-un asalt îndrăzneț, la primele ore ale dimineții, la periferia orașului. Cu farurile aprinse, aceștia s-au îndreptat direct spre pozițiile românești. Singura problemă era că „tancul” lor nu era deloc un tanc adevărat, ci un tractor.
Rușii aveau de gând să monteze turelele principale de la tancurile lor T-26 distruse pe „tractoare blindate”, dar când acest plan a eșuat, au echipat tractoarele cu mitraliere.
Cum au fost pregătite „tractoarele” pentru luptă
Muncitorii din Odessa au luat, în esență, tractoarele agricole STZ-3, au sudat o cabină improvizată în partea de sus și au montat tunuri sau mitraliere de calibru mare. Ei au adăugat blindaj tractorului folosind armură navală și cauciuc. Sunetul pe care îl făcea în mișcare era aparent terifiant. În unele cazuri, lipsa uneltelor și echipamentelor disponibile i-a obligat pe sovietici să adopte unele măsuri disperate, inclusiv instalarea unui tun fals. Aceasta avea rolul de a intimida inamicul.
Capacitatea maximă a echipajului era de 2-3 persoane, iar viteza maximă de aproximativ 5 km/h. În documentația militară oficială, acest tip de utilaj a fost desemnat drept „tanc tractor” sau „tractor blindat”.
Proiectul „tancului” a fost realizat la uzina de construcții de mașini din Odessa. La 14 septembrie s-a format primul batalion de tancuri format din 31 de blindate improvizate.
Prima bătălie reală în care a fost implicat „tancul tractor” a avut loc sub comanda locotenentului superior Iudin
Sprijinind Divizia 25 Infanterie, un pluton de tancuri format din două tractoare blindate și un tanc BT-7 și-au dovedit eficiența. Cu toate acestea, în timpul bătăliei, a ieșit la iveală o vulnerabilitate a părții frontale a tancului (pantele șenilelor din față nu au putut rezista la sarcină).
Pentru a scăpa de acest neajuns, inginerii au decis să întărească partea din spate cu foi suplimentare de blindaj. Această decizie a redus viteza maximă, dar a crescut rezistența la focul inamic.
Pe 20 septembrie 1941, aproximativ 20 de tractoare blindate au intrat în luptă împotriva unităților militare românești. Soldații români creaseră o rețea de tranșee și ocupau poziții puternice de luptă.
Cu toate acestea, zgomotul puternic al motoarelor, combinat cu focuri de armă, a creat un puternic efect psihologic asupra soldaților români. Crezând că asistă la o pătrundere a unor forțe inamice semnificative, mulți soldații români au fugit de pe câmpul de luptă.
Apărarea Odesei a continuat timp de 73 de zile
La 30 septembrie, comandamentul sovietic a decis să ia trupe din Odessa și să le trimită pentru a susține Crimeea. Apărarea solidă a orașului a permis evacuarea unui număr mare de civili și a unor artefacte culturale importante.
În primele 16 zile ale lunii octombrie, navele Flotei Mării Negre au evacuat toate trupele disponibile (aproximativ 86.000 de militari și 15.000 de civili) și o parte din echipamentul militar (19 tancuri și vehicule blindate, 462 de tunuri, 1.158 de vehicule, 3.625 de cai și 25.000 de tone de marfă militară). Toate tancurile NI-1 au participat la acoperirea trupelor în retragere. Pentru a nu-și lăsa tancurile în mâinile inamicului, soldații sovietici le-au distrus intenționat.
