Capturat la Odessa
În momentul în care a fost vizitat pentru a i se lua un interviu, în 2013, cei prezenți au rămași uimiți că la vârsta de 103 ani, pe care o avea la acea dată, Ion Colțun s-a ridicat pentru a le oferi un scaun, așa cum îl învățase mama lui să procedeze cu musafirii.
Născut într-o familie cu 10 copii, Ion Colțun a fost singurul care a plecat pe front. După zece ani de armată, a continuat pregătirea militară la grăniceri. Plecat pe front în cel de-al Doilea Război Mondial, este capturat de ruși împreună cu alți 1.000 de români și 10.000 de nemți, rămânând prizonieri timp de trei ani.
“Dacă nu era sanitarul lângă mine, rămâneam pe câmp la Odessa. Odessa a fost înconjurată din 20 august până pe 1 septembrie. De abia pe 16 octombrie a căzut. Românii cu nemții au vrut să pună stăpânire pe oraș. Era frumoasă Odessa. Însă nu au reușit.”
Pe lângă Medalia „Crucea Comemorativă a celui de-al Doilea Război Mondial, 1941-1945”, oferită pentru serviciile militare aduse statului român în timpul războiului, a primit o pensie lunară de doar 510 de lei, lucru care se întâmpla în 2013. “Sunt și rănit din război. Am rămas invalid.”
Un simbol al orașului
Cu toate acestea, Ion Coțun nu s-a plâns niciodată de puținii bani pe care îi primește, păstrându-și o stare bună de spirit. Probabil, interesul național a primat în fața intereselor financiare, simțindu-se mândru de faptul că prezența lui pe front a putut ajuta la construirea istoriei.
Atunci când a împlinit 100 de ani, Ion Coțun a devenit cetățean de onoare al orașului Solca, fiind considerat un simbol de către toți cetățenii. Încă de la vârsta de șapte ani, Ion Coțun a rămas cu aceleași dorințe culinare. “ Mănânc ca atunci când aveam șapte ani. Multă mămăligă și brânză de oaie. Oi nu mai am, dar mă duc să cumpăr”, avea să spună unul dintre veteranii de război ai României.
