Marița era unul dintre cei 37 de adolescenți aromâni din Timoc care se oferiseră voluntari pentru cauza Armatei Române.
Ea a fost prima victimă dintre dintre cele cinci fete din grup care și-au pierdut viața acolo.
Un monument ronde-bosse din bronz anumit „Marița” a fost inaugurat la Smârdan în 1905 de către aromânii din Timoc, în apropierea Cimitirului militarilor români.
Acesta reprezenta o fată care ținea în mâna dreaptă o coroană, iar în cea stângă un ulcior cu apă pentru cei cărora le era sete și privea spre est (spre liniile inamice).
Monumentul a fost distrus prin dinamitare de bulgari, după intrarea României în Primul Război Mondial.
În urma unei inițiative private a românilor din Timoc, a fost dezvelit, în pe 10 Mai 2001 pe malul Dunării într-un parc din orașul Calafat, un monument în ronde-bosse din piatră, în care Marița poartă un costum tradițional.
În mâna stângă fetița ține o găleată, iar în mâna dreaptă are o coroană. Montat pe un postament dintr-o singură treaptă, soclul de formă dreptunghiulară are în zona frontală un basorelief, în care este redată o scenă de luptă din Războiul de Independență.
Pe latura dreaptă este fixată o placă din marmură albă cu inscripția:
„In memoriam Marița fetița vlahă împușcată de turci la Smârdan în timp ce ducea apă soldaților români 1877”.
Pe o altă parte scrie „Din inițiativa și prin efortul lui Ion Di La Vidin, Vlah din Tribalia orientală ocupată de Bulgari”, iar pe alta este înscris: „Prin efortul lui Ion Negură, vlah din Tribalia occidentală ocupată de sârbi”.
Profanarea cimitirul militarilor români de la Smârdan
Lupta de la Smârdan s-a desfășurat în ziua de 12/24 ianuarie 1878 în satul Smârdan, sangeacul Vidin, vilaietul Dunării, Imperiul Otoman. Satul aparține astăzi de localitatea Inovo din regiunea Vidin, Bulgaria. Conflictul a reprezentat o luptă dintre trupele armatei române și cele otomane din timpul Asediului de la Vidin.
Lupta de la Smârdan a avut un rol decisiv în operațiunea militară care s-a înfăptuit în zilele de 12-14/24-26 ianuarie 1878 și care avea ca scop principal, cucerirea de către Armata Română a liniei fortificate exterioare a Cetății Vidin și izolarea garnizoanei otomane de liniile de comunicații terestre exterioare.
Acțiunile desfășurate în zilele de 12-14 ianuarie, au finalizat împresurarea Cetății Vidin și au permis ulterior un amplasament favorabil artileriei române, astfel încât aceasta să poată executa în mod eficient trageri asupra fortificațiilor orașului asediat.
Din cauza vremii nefavorabile, asaltul general asupra cetății a trebuit însă să fie amânat.
În timpul luptei de la Smârdan partea română a avut 96 de morți (din care 4 ofițeri) și 300 de răniți.
În zilele de 12-13/24-25 ianuarie totalul pierderilor românești s-a ridicat la 238 de morți (din care 5 ofițeri) și 370 de răniți.
La Smârdan a fost inaugurat un cimitir în care au fost înmormântați în două gropi comune 286 de soldați și ofițerii români care au murit în Războiul de Independență.
Conform unei înțelegeri dintre guvernele român și bulgar, în anul 1897 a fost inaugurat, tot la Smârdan, peste un osuar al militarilor români un monument care reprezenta statuia zeiței Victoria, operă a lui Karl Storck.
Acesta a fost distrus într-o noapte a anului 1913, pe fondul manifestărilor antiromânești de după intrarea Armatei Române în Bulgaria în timpul celui de-Al doilea Război Balcanic și după Pacea de la București, de către naționaliștii bulgari.
