Românca care a jucat un rol crucial în spionajul britanic din timpul celui de-al Doilea Război Mondial
S-a născut la 16 iunie 1908 în Galați, România. Tatăl ei era un om de afaceri de origine evreiască, iar mama acesteia era o aristocrată născută în Londra. Familia s-a mutat în Marea Britanie când Vera avea 12 ani. După absolvirea liceului, ea a urmat cursurile de la Sorbona, unde a studiat limbi străine, inclusiv franceza, germana și italiana.
Rolul femeilor în înfrângerea nazismului a fost unul special, în special agentele din rețeaua bine organizată a Special Operations Executive (SOE), fondată de Winston Churchill și Hugh Dalton în vara anului 1940. SOE a desfășurat misiuni secrete în Europa ocupată, furnizând suport și provizii pentru operațiuni speciale în întreaga lume.
Zeci de femei au lucrat în cadrul acestei organizații, fiind instruite să manevreze arme și explozibili, să memoreze coduri complexe, să organizeze livrări de muniții și provizii, să reziste interogatoriilor dure și, în unele cazuri, să coordoneze detașamente de bărbați.
Vera Atkins a fost una dintre femeile remarcabile care a activat în timpul războiului, fiind considerată drept una dintre cele mai puternice personaje din istoria spionajului din acea vreme. Ea a condus cu autoritate una dintre cele mai eficiente rețele de agenți, care au acționat în Franța ocupată, fiind admirată pentru abilitățile ei deosebite împotriva naziștilor.
Cum i-a început cariera?
A fost recrutată de serviciile secrete britanice și a devenit unul dintre cei mai talentați agenți secreți din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timpul carierei sale, a avut mai multe misiuni în România, unde și-a pus în aplicare abilitățile de spionaj și a creat o rețea complexă de informații. Sir William Samuel Stephenson, coordonatorul BSC (British Security Co-ordination), a fost cel care a recrutat-o și a ajutat-o să ajungă în vârful structurilor de conducere ale SOE, unde a avut o ascensiune rapidă.
Deoarece nu deținea cetățenia britanică, Vera Atkins a fost angajată în februarie 1941 ca secretară în cadrul SOE. Cu toate acestea, datorită abilităților sale organizatorice excepționale, ea a fost rapid remarcată și a ajuns să fie mâna dreaptă a colonelului Maurice Buckmaster, coordonatorul secției franceze a organizației. Prin această poziție, Atkins a jucat un rol crucial în pregătirea și coordonarea operațiunilor de spionaj și sabotaj din Franța ocupată.
În cartea sa, Spymistress. The life of Vera Atkins, the greatest female secret agent of World war 2 ,William Stevenson, relata:
„Vera îşi recruta agenţii cu grijă, îi antrena până cădeau din picioare de epuizare, îi testa în mod constant, apoi le organiza personal misiunile. Oamenii din armata ei clandestină ajungeau departe în spatele liniilor inamicului, luau legătura cu luptătorii din Rezistenţă, eliminau ţinte vitale, îi ajutau pe piloţii aliaţi să evite capturarea şi transmiteau la Londra informaţii prin radio.”
În timpul activității sale pentru SOE, Vera Atkins a coordonat o rețea de aproape 500 de agenți secreți care au fost trimiși în Franța ocupată. Ea a fost responsabilă pentru antrenarea acestora, furnizarea de identități false și menținerea legăturii cu familiile lor. Agenții SOE proveneau din toate categoriile sociale, singura cerință fiind de a cunoaște limba franceza la perfecție.
Atkins a fost foarte bine informată cu privire la condițiile din Franța ocupată, cunoscând în detaliu căile de acces și de transport, reglementările poliției și logistica necesară luptătorilor din Maquis. Mai mult decât atât, ea a creat pentru fiecare agent o poveste credibilă pe care aceștia o puteau spune autorităților în cazul în care erau capturați. Identitățile false pe care le-a creat erau atât de credibile, încât agenții beneficiau de o protecţie sporită.
Deși misiunile au fost planificate cu mare atenție, aproape 120 de agenți nu s-au mai întors niciodată în Marea Britanie. Unii dintre aceștia au fost uciși în timpul acțiunilor desfășurate, iar alţii au fost capturați de germani. Mulți dintre ei au dispărut pentru totdeauna în centrele de interogatoriu sau în lagărele de concentrare.
Implicarea în SOE
La sfârșitul războiului s-a alăturat Comisiei Britanice pentru Crime de Război deoarece voia să cerceteze moartea agenților SOE dispăruți în Franța și pentru a strânge dovezi împotriva criminalilor responsabili.
În timpul investigațiilor sale, Atkins a călătorit în lagărele de concentrare, a interogat prizonieri germani și a reușit să identifice vinovații și circumstanțele în care agenții ei fuseseră capturați, adunând în același timp detalii despre ultimele zile ale acestora.
Cu ajutorul informațiilor adunate, femeia a putut înainta acuzații împotriva vinovaților și a fost un factor cheie în stabilirea listei de onoare care include numele celor 91 de bărbați și 13 femei care și-au dat viața pentru libertatea Franței. În memoria lor, în anul 1991 a fost inagurat un monument la Valençay, în Valea Loarei.
