Revista cântăreților bisericești victime ale preoților hrăpăreți și nedrepți

 

Pe 1 decembrie 1932 apărea la București, tipărită la Tipografia Bucovina de pe strada Grigore Alexandrescu nr. 4, Revista cântăreților bisericești victime ale preoților hrăpăreți și nedrepți.

Revista avea redacția și administrația în strada Duiliu Zamfirescu nr. 3 și apărea sub conducerea lui Petre T. Popescu-Argeș, cântăreț la biserica Cuibul cu barză. Abonamentul era de 100 de lei anual, apariția fiind „cel puțin trimestrială și se va ocupa de toate cazurile cântăreților oropsiți și nedreptățiți”, dar și „de toate doleanțele și nevoile îndreptățite ale clasei cântăreților bisericești”.

 

Subiectul primului număr era „Preotul dr. Marin Ionescu de la biserica Cuibul cu barză: o pată pentru cler, o pacoste pentru biserică, o lepră pentru societatea, o rușine pentru omenire”.

 

Pagina 1 conținea un ”capitol în care se vede amărăciunea și turburarea mea pentru nedreptatea strigătoare ce mi s-a făcut de oamenii bisericii”. Autorul, cântărețul și consilierul parohial Petre T. Popescu-Argeș, începea așa:

 

Înalt Prea Sfințite Stăpâne,

Din ziua de 8 oct. 1932 nu există om mai amărât decât mine și suflet mai zbuciumat decât al meu.

În această nefastă zi pentru mine, am primit ordinul protoieriei, circ. 1 din Capitală No. 1050 cu data 1932 luna Oct. ziua patru, prin care mi se pune în vedere că am fost pedepsit cu destituirea din postul de cântăreț al bisericii Sf. Ștefan Cuibul cu barză – pe ziua de 10 Sept. a.c.”.

 

Popescu-Argeș spunea că „procesul-verbal al judecății protopopești prin care sunt destituit și care este un monument de nedreptate strigătoare la cer, are cuprinderea următoare:

 

(…) Având în vedere că în ședințele de la 14 și 19 iulie a.c. cum și în ședința de la 6 sept. am consiliat părțile să ajungă la o împăcare creștinească însă fără să ajungem la rezultatul dorit. Având în vedere că părțile neajungând la împăcare am procedat la judecarea litigiului pe baza actelor prezentate de ambele părți și pe baza depozițiunilor făcute de martori și informatori, cum și pe constatarea că reclamele făcute de pârâtul Petre Popescu instanțelor superioare împotriva părintelui paroh Marin Ionescu ș-au dovedit neîntemeiate, în urma cercetărilor făcute de Înalta Chirlarhie prin delegatul său și că deci toate învinuirile ce aduce părintelui Marin Ionescu fără a le dovedi sunt pure calomnii. Având în vedere că acuzațiunile ce se aduc pârâtului Petre Popescu s-au dovedit întemeiate prin acte și prin depozițiile epitropilor, consilierilor, martorilor prin prestare de jurământ, cum și prin declarațiile informatorilor.

 

Având în vedere că unele din aceste fapte săvârșite de pârâtul Petre Popescu sunt destul de grave și anume:

 

a) a dat naștere la certuri violente în nenumărate rânduri cu personalul bisericesc chiar în timpul serviciului divin, în fața credincioșilor

b) a refuzat executarea oridinelor primite și ascultarea de autorități prin faptul că a lipsit în mai multe rânduri Sâmbăta, Duminica și în sărbători de la vecernie și sf. Liturghie și n-a luat parte la ședințele Cercului Pastoral

c) a adresat cuvinte injurioase epitropilor, consilierilor parohiali și chiar întregului cler

d) a bătut credincioșii în fața bisericii

e) a calomniat parohul său atât în biserică cât și prin presă distribuind el însuși enoriașilor gazetele în care erau înserate acele calomnii

f) a amenințat cu bătaia și cu moartea pe parohul său

g) a prezentat epitropiei o factură cu suma și semnătura falsă

h) a falsificat acte oficiale

i) a sustras bani din colecte făcute în biserică

j) a mâncat și băut băutură alcoolică în strană în timpul serviciului divin

k) s-a culcat în altar înaintea Sf. Mese în timpul predicei, arătând prin aceasta lipsă totală de respect față de Sf. Lăcaș etc. etc. (…)

 

Hotărâm: Inculpatul Petre Popescu să fie pedepsit de destituirea din postul de cântăreț al bisericii Cuibul cu barză, cu drept de apel conform articolului 203 din Regulamentul de disciplină”.