Regina Maria, în prima zi la Paris: „Totul și toată lumea mă presează în același timp”
Delegația română plecase deja la Conferința de Pace de la Paris, dar relațiile, prestigiul și calitățile Reginei i-au convins pe politicieni că este nevoie de ea acolo. Situația României nu era favorabilă, iar Regina Maria putea întări legăturile cu Marile Puteri. Prima zi la Paris avea să fie doar un scurt rezumat pentru perioada încărcată, obosită și tensionată pe care regina avea să o aibă.
„Miercuri, 20 februarie / 5 martie 1919
Paris
Da, sunt la Paris! Greu de imaginat, dar sunt aici! Am ajuns exact la ora 8:45, fiind teribil de zguduiți de tren, deloc obișnuiți cu asemenea viteze. La gară, o primire grozavă, deși neoficială, din partea francezilor și românilor. Erau atât de mulți încât sunt sigură că am spus „Ce mai faceți” doar la jumătate dintre ei. Flori de o frumusețe minunată mi-au fost oferite în cantități uriașe. Publicul m-a aclamat, iar fotografii erau la tot pasul.
Din momentul în care am coborât din tren am fost prinsă într-o goană nebună. Nu voi putea niciodată să pun totul în scris. Chipuri și flori, cei care doreau să-mi spună ultimele noutăți, în tot acest timp se aduceau tot mai multe flori, liliac splendid, orhidee, violete, narcise, ca o compensație pentru anii fără flori pe care i-am avut. Camera mea a devenit o adevărată expoziție florală. Mă simt minunat la Ritz. Toată lumea se agită în jurul meu, îmi face un mare caz, mă tratează ca pe o eroină. E măgulitor și deranjant în același timp. […].
O lungă discuție cu Brătianu despre situație, despre politicienii pe care îi voi vedea, despre unde și cum pot ajuta sau cum pot încerca să ajut. Totul și toată lumea mă presează în același timp. Parisul este totul, dar nu și odihnă. În fiecare clipă de veghe, vin prieteni vechi, fericiți și încântați să ne vadă aici. Medici, ofițeri care au fost în România, oameni pe care i-am văzut ultima oară la Paris, artiști, autori, duci și marchizii și ziariști tot timpul, ziariști! Urmează să mi se ia interviuri, să fiu fotografiată, invitată, hăituită, onorată, și toate acestea, cum se spune, neoficial. […].
Se spune că atmosfera nu a fost prea favorabilă pentru România, dar pentru mine este destul de favorabilă. Dar dacă, cu popularitatea mea incontestabilă, pot să-mi ajut țara, atunci totul va fi bine. Nu spun că este neplăcut să fii făcut erou, dar este obositor”.
