„Singura rază de lumină pe cerul întunecat al României” de la Conferința de Pace de la Paris
Prima dispută între România și Marile Puteri a izbucnit din cauza numărului de reprezentanți stabilit pentru fiecare stat participant. Belgia și Serbia au primit câte trei locuri, deși aceste două țări nu beneficiau de o garanție scrisă, la fel ca România, care a primit două locuri. Brătianu s-a plâns celor Patru Mari:
„Sunt tratat ca un biet nenorocit care merită milă și nu ca un aliat care are dreptul la dreptate”.
Amărăciunea a fost îndulcită doar de mesajul de bun venit adresat delegației române de către președintele francez Raymond Poincaré:
„România a decis să lupte pentru a-și realiza unitatea națională, împotriva căreia au acționat forțe arbitrare. Abandonată, trădată, sufocată, ea a trebuit să se supună unui tratat oribil, pe care acum sunteți chemați să îl reexaminați”.
România cere să fie reprezentată în Comisia pentru constituirea Societății Națiunilor
În curând, Ionel Brătianu avea să primească alte vești proaste. Puterile Aliate își rezervaseră principalele probleme care urmau să fie supuse aprobării finale în ședințele plenare, iar României nu i s-a acordat niciun loc în Comisia care discuta formarea Societății Națiunilor:
„Nu vreau să pierd din vedere faptul că în prezent se discută problema Ligii și ar fi o slabă dovadă a interesului României pentru formarea acestei Ligi dacă nu aș contribui la explicațiile formulate de reprezentanții de aici. Este cert că în reprezentarea unei astfel de Ligi s-a ținut seama de puterea relativă a fiecărui stat și ar fi corect, în același timp, să se țină seama de interesele care determină fiecare stat să favorizeze formarea acestei Ligi, deoarece statele mici manifestă mai mult interes pentru ea decât cele mari. Ambele puncte de vedere trebuie să fie luate în considerare la stabilirea reprezentanților Ligii. România cere să fie reprezentată în această comisie doar pentru a-și exprima interesul față de principiile acestei Ligi”, a protestat Brătianu.
Pentru a obține sprijinul delegației americane, Brătianu a avut o întâlnire cu colonelul House pe 27 ianuarie. Edward M. House a ascultat o prezentare a istoriei României, inclusiv o relatare a ceea ce a trebuit să îndure țara în timpul războiului.
House l-a întrerupt pe Brătianu și i-a spus că este „pe deplin familiarizat” cu tragedia prin care a trecut România, exprimându-și compasiunea față de dorințele românilor. Ionel Brătianu i-a mulțumit pentru susținere, fiind singurul mesaj de „încurajare pe care l-am primit de când am ajuns la Paris„. Frumoasele cuvinte ale colonelului House l-au făcut pe Brătianu să spere că poate găsi în Statele Unite prietenul pe care nu l-a găsit în altă parte. Brătianu a rezumat întâlnirea cu colonelul House:
„Aș putea caracteriza dialogul cu dânsul ca fiind singura rază de lumină pe cerul întunecat al României”.
Ionel Brătianu: „Am reputația de a fi imposibil”
House i-a aranjat apoi o întâlnire, pe 28 ianuarie, cu Douglas Johnson, expertul american în geografie. Brătianu a încercat să-l convingă pe Johnson de un singur lucru, că SUA era cel mai bun prieten al României și că Franța, de la care aștepta un ajutor prietenesc, „pierduse o mare ocazie de a deveni campionul cauzei națiunilor mai mici”. Premierul român l-a asigurat pe Johnson că se va abține să își exprime nemulțumirea:
„Am reputația de a fi imposibil, ceea ce provoacă întotdeauna confuzie atunci când încerc să obțin prea mult. Prin urmare, am reușit să le arăt aliaților că, până la urmă, nu sunt un om atât de rău și că am preferat să ignor lucrurile de care m-aș fi putut plânge”.
În cele din urmă, marile puteri au oferit statelor mici posibilitatea de a-și susține cererile prin intermediul unor memorandumuri scrise și audieri în fața Consiliului Suprem. Aceasta a fost soluția avansată pentru a rezolva disputele teritoriale dintre unele state care au trecut de partea Antantei în război, în special divergențele polono-cehoslovace privind regiunea Tschen, dar și cele româno-sârbe privind Banatul.
