Regatul Daciei la care sperau românii încă din secolul al XVIII-lea

 

Pe măsură ce Imperiul Otoman dădea semne de slăbiciune, celelate mari puteri analizau posibilitățile de-i împărți teritoriul încă vast.

Rusia era hotărâtă să ia locul Imperiului Otoman ca forță dominantă în regiune, dar principatele române intraseră și în atenția Austriei, care înaintase în Europa de Sud-Est de la sfârșitul secolului al XVII-lea, scrie Hitchins Keith în „Scurtă istorie a României”.

Rusia era puterea mai agresivă. I-a înfrânt pe otomani în trei războaie – 1768-1774, 1787-1792 și 1806-1812 – și și-a extins astfel influența asupra țărilor române, până la exercitarea unui protectorat informal asupra lor.

„Proiectul grecesc”

Stabilirea unor legături statornice ale țărilor române cu Rusia a devenit principalul obiectiv al conducătorilor ruși, obiectiv enunțat de Ecaterina cea Mare în „proiectul grecesc” din anii 1770 și 1780.

Prefigurând alungarea turcilor din Europa și chiar renașterea Imperiului Bizantin, ea a propus, ca partea a reorganizării teritoriilor principatelor române, unirea Moldovei și a Țării Românești în „Regatul Daciei”.

Acest plan prevedea ca Regatul Daciei să fie condus de un domnitor acceptat de Rusia și urma să fie o zonă neutră între Rusia, Austria și Imperiul Otoman.

Tratatul de la Iași din 1792 a adus Rusia pentru prima oară la hotarele Moldovei prin ocuparea teritoriului dintre Bug și Nistru.

Prin Tratatul de la București din 1812, Rusia a înaintat până la Dunăre, anexând Basarabia.

După înfrângerea lui Napoleon și congresul de la Viena din 1815, prestigiul Rusiei era imens, iar moldovenii și valahii au căutat, firește, eliberarea la Răsărit.

Citește și Ion Câmpineanu luptă la 1838 pentru un regat românesc ereditar pentru toţii românii

În ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea și la începutul secolului al XIX-lea, intelectualii din Moldova și Țara Românească devin preocupați de identitatea și originile lor istorice.

În timpul războiului din 1768-1774, boierii s-au autointitulat, în notele diplomatice către ruși, coloniști romani, apelând la descendența nobilă pentru a câștiga un loc la conferința de pace care avea să le hotărască soarta.

Ion Câmpineanu deplângea, în 1838, căderea la 1812 a proiectului „Regatului Daciei” şi pierderea „uneia din cele mai frumoase provincii ale Moldovei”, Basarabia.

Predecesorii țarinei Ecaterina cea Mare

Cartograful olandez Abraham Ortelius, contemporan cu Mihai Viteazul, în lucrarea sa Theatrum Orbis Terrarum, publică o hartă a Daciei vechi (foto), unde sunt descrise populațiile care locuiau acest teritoriu.

Sigismund Bathory, voievodul Ardealului la finele veacului al XVI-lea și fanfaron recunoscut, vorbea de „unirea” Țărilor Dacice sub comanda lui.

Ducele de Orleans, în secolul al XVII-lea, avea ideea de a crea un regat al Daciei, prin unirea sub domnia lui a celor trei Țări Românești, Ardealul, Valahia și Moldova.