Războinicul bizantin decapitat de otomani
O analiză a maxilarului inferior al războinicului a arătat că a fost fracturat într-un incident anterior, iar un medic a folosit un fir, probabil realizat din aur, pentru a lega maxilarul la loc până când s-a vindecat.
„Maxilarul a fost spart în două bucăți”, a spus autorul studiului, Anagnostis Agelarakis, profesor de antropologie în cadrul Departamentului de Istorie de la Universitatea Adelphi din New York. Descoperirea maxilarului care are aproape 650 de ani este o un lucru uimitor, deoarece arată acuratețea cu care „profesionistul medical a reușit să unească cele două bucăți ale maxilarului”.
Agelarakis și colegii săi au descoperit craniul războinicului și maxilarul inferior la fortul Polystylon, un sit arheologic din Tracia de Vest, Grecia, în 1991. Când războinicul era în viață în secolul al XIV-lea, Imperiul Bizantin, cunoscut și sub numele de Imperiul Roman de Est, se confrunta cu atacurile otomanilor. Având în vedere că războinicul a fost decapitat este probabil că a luptat până când otomanii au învins fortul Polystylon.
Dar războinicului nu i s-a oferit propriul mormânt, capul său a fost înmormântat lângă un copil de 5 ani, care a fost îngropat în centrul unui cimitir de la fortul Polystylon. Nu se știe dacă a existat vreo legătură familială sau de altă natură între războinic și copil.
Cauza fracturii maxilarului nu este clară, existând posibilitatea ca acest lucru să se fi datorat unei căderi în timpul călăriei, a unui traumatism cauzat de o luptă sau de un proiectil balistic alimentat de pulbere neagră, a declarat Agelarakis.
Tratament demn de un lider militar
Ceea ce se cunoaște sigur este că războinicul a murit la o vârstă între 35 și 40 de ani, probabil în 1373, suferind o fractură devastatoare a maxilarului. O analiză a dinților de pe maxilarul inferior al războinicului a dezvăluit că un doctor a încercat să-i țină maxilarul printr-un fir. Sârma a dispărut, considerându-se că a fost din aur deoarece nu a existat vreo dovadă a unui aliaj de argint, care să fi lăsat o urmă cenușie sau pete de acid cupric verzui pe dinți.
„Trebuie să fi fost un fel de fir de aur, așa cum se recomandă în corpusul hipocratic care a fost compilat în secolul al V-lea î.hr.”, a spus Agelarakis. Aurul este moale și flexibil, dar puternic și netoxic, a adăugat el, făcându-l o alegere bună pentru acest tip de tratament medical.
Dacă războinicul era încă în serviciu activ, trebuie să fi fost dificil să mănânce alimente lichide în timp ce maxilarul său se vindeca, a remarcat Agelarakis. Nu este clar dacă limba războinicului a fost rănită și dacă vorbirea sau pronunția lui au fost afectate în urma tratamentului, a adăugat el. Cu toate acestea, dacă războinicul avea barbă sau mustață, ar fi putut ascunde orice desfigurare care ar fi persistat după tratament.
Acest tratament medical excepțional sugerează că războinicul a fost o persoană foarte importantă. „El a fost un lider militar, cel mai probabil al fortului”, a spus Agelarakis. „Prin urmare, a fost decapitat de otomani când au preluat fortul”.
