Din păcate pentru România, mișcările revoluționare din Imperiul Rus aveau să o afecteze dramatic.
Rapoartele poliției germane din vara anului 1918. România și marile evenimente militare
În urma preluării puterii în Rusia de către Lenin și a deciziei acestuia de a încheia pacea în orice condiții cu Puterile Centrale, soarta României părea pecetluită. Rămasă fără aliatul său rus, România a fost, la rândul ei, forțată de circumstanțe să caute pacea. Condus de conservatorul Alexandru Marghiloman, guvernul pro-german nou instalat în România a avut misiunea de a încheia pacea cu Puterile Centrale. Prin Tratatul de la București, semnat de România la 7 mai 1918, au fost conveniți termenii păcii.
Începutul sfârșitului pentru Puterile Centrale
Între timp, lucrurile au luat o nouă turnură pe Frontul de Vest. A doua bătălie de la Marna, din vara anului 1918, a fost ultima ofensivă majoră a germanilor în Primul Război Mondial. Nu a durat mult până când la Iași a ajuns vestea că germanii au fost în cele din urmă opriți și forțați să se retragă dincolo de Marna, că mii de soldați americani soseau în fiecare zi pe frontul francez și că austriecii se resimțeau după eșecul ofensivei Piave de pe frontul italian.
Aceste evoluții au dat speranțe românilor că soarta războiului s-ar putea schimba în favoarea Antantei. În plus, românii erau din ce în ce mai atenți la schimbările care aveau loc în cadrul monarhiei austro-ungare, cehii și naționalitățile din viitoarea monarhie iugoslavă proclamându-și dreptul la autodeterminare națională. În ciuda acestor schimbări, premierul României, Alexandru Marghiloman, nu a reușit să prevadă evoluția viitoare a conflictului.
Alexandru Marghiloman a rămas convins că viitorul României depindea în continuare de relația strânsă cu Germania și Austro-Ungaria
Din acest motiv, a continuat să facă presiuni asupra regelui pentru a ratifica Tratatul de la București. Cu toate acestea, Regele Ferdinand și majoritatea politicienilor români erau din ce în ce mai convinși că Antanta era aproape de victorie. Evenimentele de pe Frontul de Vest le dădeau speranțe. Veștile din străinătate se răspândeau din ce în ce mai repede, atât în teritoriul ocupat, cât și în Moldova. Extrasele din rapoartele poliției germane sunt lămuritoare pentru această situație:
„Viața de stradă din București oglindește deteriorarea stării de spirit: discuții aprinse și deschise despre hărțile de război, lipsa de respect din partea echipelor de curățenie românești, care până acum erau respectuoase”; „Când apar pe străzi ofițeri germani și austrieci în uniformă, se aruncă insulte, în special cuvântul „Boche”. Soldații români demobilizați au fost din nou provocatorii rezistenței.
Neratificarea tratatului de pace de către regele Ferdinand și agitațiile tot mai numeroase din România au provocat numeroase dezbateri la Berlin. A fost discutată posibilitatea de a alunga din România dinastia Hohenzollern sub amenințarea unei acțiuni militare și a ocupării țării. Ludendorff s-a întâlnit pe 14 august cu generalii armatei germane pentru a planifica o operațiune militară sub numele de cod „Fangstoss”, fiind pregătit și un ultimatum pentru autoritățile române.
La 13 septembrie, Mackensen a primit ordin să se pregătească să mărșăluiască spre Iași. Cu toate acestea, trei zile mai târziu, Ludendorff a fost informat de către generalii de la Viena că, în urma inițiativelor de pace, trupele Imperiului Austro-Ungar nu vor participa la acțiunea militară. Ludendorff a anulat operațiunea Fangstoss, dar și-a exprimat nemulțumirea, avertizând Austro-Ungaria că va suporta singură repercusiunile unei eventuale acțiuni a României. Începutul sfârșitului pentru Puterile Centrale a venit la 15 septembrie, când generalul Louis Franchet d’Esperey a lansat mult așteptata ofensivă a armatei aliate pe frontul macedonean.
